Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Anton de Hohenzollern
Opţiunea Hohenzollern
După refuzul contelui Filip de Flandra de a deveni domnitor al Principatelor Unite (14 februarie 1866), Ion C. Brătianu şi Ion Bălăceanu – emisarii guvernului aflaţi la Paris, la 14 martie 1866 – înaintează Bucureştiului ideea candidaturii lui Carol de Hohenzollern. Brătianu pleacă la Dusseldorf unde are întrevederi cu Carol–Anton de Hohenzollern (18 martie 1866) şi cu fiul acestuia, principele Carol, de la care obţine acordul de principiu de a fi ales domnitor al Principatelor Unite.
Se ia hotărârea de a chema poporul român să se pronunţe printr-un plebiscit „dacă voieşte să suie pe tron principele Carol–Ludovic de Hohenzollern, sub numele de Carol I.” Plebiscitul a avut ca rezultat 85.969 voturi pentru şi 224 contra.
Carol–Eitel–Frederic–Zefirin–Ludovic, cel de-al doilea fiu al principelui Carol–Anton de Hohenzollern–Sigmaringen şi al Josephinei–Frederica–Luisa, principesă de Baden, s-a născut în aprilie 1839, la Sigmaringen (Germania).
După tată, aparţinea de Casa Regală de Hohenzollern a Prusiei, iar după mamă, era înrudit cu marile Case domnitoare ale Europei. Era înrudit cu familia Bonaparte prin familia Murat (bunica sa paternă, Antoinette Murat, a fost nepoata mareşalului Joachim Murat, cumnatul lui Napoleon I) şi prin familia Beauharnais (bunica sa maternă, Stephanie de Beauharnais, era vară cu Napoleon al III-lea, a cărui mamă a fost Hortense de Beauharnais).
Până la 11 ani primeşte primele învăţături în cadrul familiei. Din 1850 şi până în 1856 îşi continuă instrucţia la Dresda.. Numit de regele Prusiei locotenent în Regimentul de artilerie de gardă, în aprilie 1857 intră în serviciu la Berlin şi îşi continuă studiile militare. Ia parte la războiul austro–pruso–danez (1864) şi este înaintat la gradul de căpitan.
Ales prin plebiscit, vine în ţară şi este proclamat Domn (până în 1881) al Principatelor Unite Române sub numele de Carol I şi depune jurământul în faţa Adunării Constituante la 10 mai 1866, care votează în aceeaşi zi, de 10 mai 1866, legea pentru naturalizarea familiei princiare de Hohenzollern.
La 3 noiembrie 1869 se căsătoreşte cu Elisabeta, principesă de Wied. Din această căsătorie rezultă un copil, principesa Maria (1870–1874). Conduce efortul naţional pentru dobândirea independenţei ţării în războiul din 1877.
La 14 martie 1881 i se conferă titlul de Rege al României şi este încoronat ca rege la 10 mai 1881.
A fost preşedinte de onoare şi protector al Academiei Române de la începuturile ei (15 septembrie 1867). Ne-a lăsat memorii de mare interes pentru anii 1866 – 1881.
Descriere fizică
În momentul acceptării Tronului României, prinţul Carol de Hohenzollern–Sigmaringen abia împlinise 27 de ani. Avea o statură mijlocie, talie zveltă, părul negru, ochi albaştri pătrunzători şi în continuă mişcare, iar nasul uşor acvilin, îi conferea un profil de medalie. Carol I se impunea prin ţinuta sa măiestuoasă. Solemn în gesturi şi măsurat în cuvinte, distant şi rece, vorbea tare, apăsat. Om al datoriei înainte de toate, era meticulos şi exact.
Prinţul primise o educaţie aleasă, primii săi îndrumători fiind o guvernantă franceză şi un consilier ecleziastic. A audiat cursuri de matematică, fizică, chimie, topografie şi tactică militară.
Căsătoria
Grija pentru întemeierea unei dinastii ereditare în România a dus la contractarea căsătoriei sale, în 1869, cu Elisabeta de Wied,( principesă germană, fiica principelui de Wied ), refuzând unele îndemnuri (precum cele ale lui Bismark pentru o principesă din familia imperială a Rusiei ori ale lui Jerome Bonaparte pentru o principesă bavareză sau daneză), Carol I dându-şi seama că românii ar primi cu circumspecţie o principesă apropiată de una din Curţile marilor puteri învecinate, Rusia sau Austro–Ungaria.
Domnia lui Carol I (1866 – 1914)
Programul lui Carol I a avut trei obiective fundamentale: stabilitate politică prin regim constituţional, modernizare şi continuitate dinastică.
Încă din primele momente, prin atitudinea sa demnă, el a făcut să scadă rezistenţa marilor puteri la noua situaţie politică din România. Cea mai importantă stavilă a fost înlăturată în octombrie 1866, când Carol I a primit firmanul de numire din partea sultanului.
Carol I pleacă la Constantinopol, iar în ziua de 12 octombrie 1866, tânărul suveran se prezintă la palatul imperial îmbrăcat în uniformă de gală de general român.
Sultanul i-a întins mâna şi l-a invitat să se aşeze pe scaunul care fusese pregătit pentru oaspete lângă sofaua pe care stătea el. Prinţul s-a făcut că nu a văzut gestul şi a îndepărtat scaunul, aşezându-se pe sofa alături de sultanul stupefiat. Domnul Carol I nu a făcut decât să uzeze de prerogativele sale de prinţ de sânge.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
