Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Aspecte ale educarii prescolarilor pentru cunoasterea mediului
1.Importanta cunoasterii mediului înconjurator în gradinita de copii
Mediul înconjurator în care copiii îsi desfasoara activitatea, prin variatele lui aspecte, constituie un prilej permanent de influentare asupra personalitatii acestora.
Mai întâi de toate, mediul ambiant ofera copilului posibilitatea de a veni mereu în contact cu ceva nou pentru el, care îi stârneste curiozitatea, dorinta de a-l cunoaste, Astfel, din contactul cu obiectele si jucariile sale, cu lucrurile personale si cele ale adultilor, apar diferite întrebari din care rezulta ca prescolarul se intereseaza de denumirea, calitatile sau provenienta lor. Adultii în familie, cât si educatoarele la gradinita, trebuie sa satisfaca aceste interese. Prin raspunsul dat se transmit atât cunostintele solicitate de copil cât si cuvintele cu privire la atitudinea pe care trebuie sa o aiba copilul fata de fiecare lucru sau fiinta. Cu alte cuvinte, concomitent cu transmiterea de cunostinte, se formeaza copilului o atitudine corespunzatoare, un anumit mod de comportare.
Astfel, se înlesneste cunoasterea treptata a mediului înconjurator, ca si integrarea din ce în ce mai corecta a copilului în acest mediu. Totodata, noile cunostinte dobândite devin un îndreptar pretios al actiunilor întreprinse ulterior.
Curiozitatea pe care copiii o manifesta fata de fenomenele naturii trebuie mentinuta si transformata într-o puternica dorinta de a o cunoaste si întelege din ce în ce mai bine. Observarea sistematica a dezvoltarii si schimbarii în timp a plantelor, a cresterii si îngrijirii animalelor, educa atentia, spiritul de observatie deprinderea de a sesiza schimbarile din natura si dorinta de a cunoaste cauzele acestora. Noile cunostinte transmise copiilor cu prilejul observarii diferitelor fenomene ale naturii sunt întelese si memorate cu multa usurinta.
Raspunzând la întrebarile prescolarilor, educatoarea trebuie sa le explice fenomenele respective în raport cu capacitatea lor de întelegere.
Astfel, orizontul de cunoastere al copiilor se îmbogateste treptat, ceea ce permite sa înteleaga ca plantele si animalele au nevoie de anumite conditii de dezvoltare ( hrana, caldura, lumina, adapost ),ca trebuie îngrijite de om; sau ca fiecare fenomen este rezultatul unei cauze, ca fenomenele sunt legate între ele si depind unele de altele.
Intelegerea treptata, pe baza cunostintelor transmise de educatoare, a fenomenelor naturii, a interdependentei dintre ele ,a cauzelor care le-au provocat contribuie din plin la însusirea de catre copii a unor elemente stiintifice despre natura.
Observarea sistematica a naturii de catre copii, sub îndrumarea educatoarei contribuie la îmbogatirea cunostintelor lor, la întelegerea adecvata a fenomenelor naturii, la dezvoltarea spiritului de observatie, a gândirii si limbajului. Observând natura, copiii pot, de asemenea, sub îndrumarea adultului sa sesizeze frumusetile ei si sa o îndrageasca. In felul acesta li se educa simtul estetic, sentimentul de admiratie, de dragoste si mândrie pentru bogatiile si frumusetile naturii patriei noastre.
De asemenea, mediul înconjurator ofera copiilor si alte posibilitati de cunoastere. Este vorba de cunoasterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activitatii umane în diferite domenii. Prin însusirea de noi cunostinte despre aceste aspecte ale vietii sociale, copiii îsi largesc orizontul, îsi dezvolta interesul pentru cunoasterea activitatii omului, li se educa dragostea si respectul fata de om si de rezultatele muncii lui.
Un alt aspect al vietii sociale care place mult copiilor si care le da posibilitatea sa traiasca sentimente puternice contribuind din plin la educarea dragostei fata de poporul nostru, fata de datinile si obiceiurile românilor, fata de sarbatorile nationale.
Pe fondul acelor trairi intense, educatoarea transmite copiilor cunostinte despre ceea ce reprezinta fiecare eveniment, motivele pentru care este sarbatorit.
2.Dezvoltarea psihopedagogica a copiilor de vârsta prescolara
Dupa cum s-a vazut, dezvoltarea copilului pe plan psihic este conditionata de mai multi factori. Sub influenta jocului si a activitatilor programate ( observarea fenomenelor din natura si a realitatilor sociale, constructii, modelaj, desen. etc. ) precum si îndrumarilor educatoarei, la copil apar particularitati psihice noi. Experienta lor cognitiva se amplifica sfera reprezentarilor se extinde, operatiile gândirii devin mai complexe. Toate aceste schimbari si multe altele confera studiilor prescolaritatii specifice particularitati care sunt prezentate schematic în cele ce urmeaza:
Vârsta prescolara mica si mijlocie ( 3 - 5 ani )
a)Progrese cognitive -perceptia, memoria, imaginatia, gândirea, limbajul - se desfasoara în situatii concrete si în contextul actiunilor practice, obiectuale. Important este ca educatoarea sa încurajeze cautarile, spontane ale copilului care cer ca orice adevar ce trebuie cucerit sa fie reinventat sau cel putin reconstruit si nu doar transmis. Folosirea exclusiva a mijloacelor audio - vizuale duce la un fel de "verbalism al imaginii" care în loc sa duca la activitati autentice, promoveaza doar asociatiile, substituind figurativul în locul operativului.
Copilul percepe mai curând deosebirile decât asemanarile, însusirile obiectelor mai pronuntate, mai "batatoare la ochi", chiar daca sunt neesentiale. Operatiile gândirii se constituie în activitatea practica nemijlocita. Copilul este constructor activ al simturilor sale cognitive care genereaza la rândul lor notiuni, concepte si operatii potentiale mai complexe. Copilul memoreaza si retine impresiile care îl impresioneaza mai puternic, mai ales pe acelea legate de nevoile si dorintele lui actuale.
b)Procesele afectiv - motivationale - încarcarea impulsiv - exploziva a acestor procese, adesea foarte pronuntata, atesta instabilitatea echilibrului emotional al copilului, exprimata frecvent prin strigate, plâns, acte agresive etc. La prescolarul de 3 - 4 ani aceste reactii sunt înca difuze, nediferentiate, se polarizeaza usor dar aduc dupa sine un mare consum de energie nervoasa.
Educatoarea trebuie sa-i fereasca pe copii de astfel de manifestari daunatoare sanatatii mintale si afective. Cu toate acestea, în general, socializarea afectiva la aceasta vârsta se produce destul de intensiv. La început, interactiunea prescolarului cu alti copii este relativ limitata deoarece el este înca absolvit de sine. Copiii mici tind sa se joace mai mult unul lânga altul decât unul cu altul.
c)Conduita voluntara si comportamentul socio - moral. Conduita voluntara urmeaza suita miscarilor si actelor organizate la nivelul unor actiuni simple. Scopul activitatii îl constituie mai ales obiectul perceput nemijlocit, iar motivele ei - interesele senzorio - motrice, procesele afective, interesele ludice. Activitatea începuta adesea îsi pierde cursul, se întrerupe, ramâne nefinalizata. mai ales la prescolarii mici. Miscarile si actele implicate în conduita voluntara ating trepte ascendente de dezvoltare.
Insemnate transformari si prefigurari apar si în comportamentul socio - moral. Constatam la copil ceea ce unii autori numesc "nevoia de ordine", respectarea regulilor sociale care guverneaza cele mai simple conduite si constituie instrumente de afirmare a eului si a personalitatii. Fiecarei etape a dezvoltarii îi corespund "morale succesive", pornind de la morala obisnuintelor, la morala regulilor, apoi la cea a exigentei si la cea a datoriei.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
