Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Batalia Angliei
După înfrângerea Franţei, în iunie 1940, Anglia a înfruntat singură forţele Axei. Ţările ocupate nu mai credeau într-o victorie a Aliaţilor. Era greu de înţeles cum ar fi putut armata britanică, cu un efectiv redus, să înfrunte formidabila forţă a Wehrmachtului, nemaiînvinsă până în acel moment.
Calea diplomatică
Winston Churchill a acţionat pentru redresarea ţării sale, reunind în cabinetul său, pentru a-i da mai multă forţă în faţa Parlamentului, pe toţi şefii opoziţiei. La 19 mai, când trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizează eventualul pericol la care era expusă Anglia, în cazul în care rezistenţa franceză ar fi cedat. Astfel, primul ministru face pregătiri intense în vederea începerii bătăliei Angliei: ordonă construirea unei serii întregi de fortificaţii pe coasta britanică şi concentrează pe insulă toate avioanele disponibile ale Forţei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF).
Adolf Hitler spera să încheie pacea cu Marea Britanie, până la 1 iunie. Însă negocierile de pace secrete cu Anglia nu au avut nici un rezultat. Astfel, la 2 iulie dictatorul german a ordonat generalilor săi să pregătească invazia Britaniei. Planul debarcării a primit denumirea de „Seelöwe” (Leul de Mare). Directiva nr. 16, de invazie, a fost semnată la 16 iulie, Hitler menţionând că „Pregătirea întregii operaţii trebuie să fie terminată către jumătatea lunii august”.
Pe data de 19 iulie, înainte de stabilirea datei operaţiunii, Hitler, în cuvântarea ţinută cu ocazia victoriei în războiul de vest, face un apel demagogic către guvernul britanic, pentru găsirea unei căi de restabilire a păcii. A doua zi, răspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: „Germania va obţine pacea numai dacă va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertăţile pe care le-a distrus şi va da garanţii pentru viitor”.
Calea războiului
Şefii de armată a lui Hitler – Keitel, Halder şi Jodl – au luat decizia de a trimite, înainte de toate, un corp expediţionar, o angajare directă cu forţa navală britanică fiind mult prea riscantă. Astfel Înaltul Comandament German deplasează pe Canalul Mânecii 40 de divizii, împărţite în trei grupe. Armata terestră hotărăşte să debarce pe un front de 300 de kilometri, pe ţărmul Angliei de Sud-Est. Însă Kriegsmarine (marina germană), considerând imposibil transportul unui număr atât de mare de oameni, opinează pentru un front de 100 de kilometri. Astfel, datorită unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia să fie amânată până când forţa aeriană britanică va fi distrusă. Directiva 17, semnată la 1 august 1940, menţiona începera acestei ofensive la 6 august şi încheierea victorioasă la 21 septembrie.
Pe 12 august 1940, sub numele convenţional „Adlertag” (Ziua Vulturului), Luftwaffe (aviaţia germană) dezlănţuie bătălia aeriană contra Angliei. Luftwaffe şi-a început bombardamentul asupra staţiilor radar, fabricilor de aeroplane şi aeroporturilor britanice. În cursul celor 3 raiduri de lungă durată, din acea zi, staţiile radar şi aeroporturile au fost grav avariate, iar 13 avioane ale RAF au fost distruse. Însă Ziua Vulturului s-a încheiat, de asemenea, cu 46 avioane germane doborâte.
Atacul va fi urmat de raiduri zilnice asupra Angliei atingând punctul culminant în 7 şi 15 septembrie.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
