Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Bursa cerealelor
Deşi bursa din Chicago reflectă în mare măsură raportul cerere-ofertă de pe piaţa americană, având în vedere poziţia S.U.A. de cel mai mare exportator de cereale, preţurile de la bursa din Chicago sunt considerate preţuri internaţionale şi reprezintă principalul barometru al evoluţiei pieţei internaţionale a cerealelor. Restricţionată de sistemul preţurilor agricole ale CEE, bursa de cereale din Londra şi-a pierdut în ultimul deceniu din importanţă, în prezent având mai ales o semnificaţie regională.
La bursa din Chicago activitatea se desfăşoară timp de 5 zile pe săptămână, între orele 9.30 şi 13.15. Unitatea tranzacţională este lotul de 5.000 de busheli. Greutatea unui bushel este diferită, în funcţie de natura cerealelor: 1 bushel este egal cu 27,22 kg în cazul grâului, 25,40 kg în cazul porumbului şi 14,52 kg în cazul ovăzului. Cotaţiile sunt exprimate în cenţi/bushel, FOB Chicago.
Bursele de cereale au un rol important în stabilirea preţurilor internaţionale ale acestor produse vitale pentru omenire. Cerealele comercializate la bursă se împart în două mari grupe: cele folosite direct pentru alimentaţia omului, precum grâul, şi cele folosite pentru furajarea animalelor (porumbul, ovăzul).
Ca urmare creşterea nivelului de trai şi a influenţei civilizaţiei europene şi nord-americane, în ultimele decenii s-au semnalat două tendinţe majore, cu efecte directe asupra cererii pentru cereale în primul rând, ţările asociate, în care orezul constituie dieta de bază, au tendinţa de a consuma în tot mai mare măsură produse de panificaţie şi carne. Având în vedere populaţia numeroase din aceste ţări, tendinţa menţionată determină o creştere simţitoare a cererii pentru grâu şi porumb.
În al doilea rând, în întreaga lume a sporit consumul de carne, ceea ce a avut drept consecinţă creşterea accelerată a cererii pentru cerealele furajere. Deoarece animalele sunt mari consumatori de cereale, dar nu furnizează în aceeaşi măsură proteine, există serioase semne de întrebare dacă oferta viitoare de cereale poate fi suficientă pentru a fi folosită nu pentru hrana directă a populaţiei, ci pentru creşterea animalelor. Adăugând la aceste două tendinţe majorarea generală a cererii de cereale ca urmare a sporului populaţiei, iar pe de altă parte fluctuaţiile mari ale recoltelor în unele zone mari producătoare ca urmare a condiţiilor meteorologice, se înţelege de ce în ultimii ani piaţa internaţională şi bursele de cereale au cunoscut frecvente momente de tensiune.
Cerealele sunt cultivate peste tot în lume, dar ţările exportatoare sunt relativ puţine: primul şi departe cel mai important exportator sunt S.U.A., urmate de Canada, Australia, Argentina şi Franţa. Pe ansamblu însă, Piaţa Comună prezintă o balanţă în cereale deficitară, importurile sale de grâu tare, porumb şi soia depăşind exporturile de grâu moale şi făină. Japonia este, de asemenea un importator de mari cantităţi de cereale.
Piaţa mondială a cerealelor este dominată net de către S.U.A. în producţia mondială de grâu, estimată în sezonul 2000-2001 la circa 650 milioane tone, Statele Unite deţineau o pondere de 15%, iar din exportul mondial apreciat în acelaşi sezon la 180 milioane, o pondere de circa 45%. Ceilalţi mari exportatori de grâu sunt canada (circa 30 milioane tone/an), Australia (20-25 milioane tone/an), Argentina (aproape 10 milioane tone/an) şi Piaţa Comună (15-20 milioane tone/an).
Dependenţa pieţei mondiale de situaţia recoltelor americane este şi mai evidentă în cazul cerealelor furajere, S.U.A. deţinând aproape 30% din totalul producţiei lumii (estimat la peste 1 miliard de tone în 2000-2001) şi peste 70% din exportul mondial (estimat la circa 150 milioane tone ). Alţi mari exportatori de cereale furajere sunt Argentina, Canada, Republica Africa de Sud şi Thailanda.
În legătură cu comerţul internaţional de cereale mai trebuie semnalat faptul că, paralel cu tranzacţiile ce se realizează pe piaţa liberă, un rol tot mai important tinde să-l aibă acordurile de lungă durată între mari exportatori şi mari importatori de cereale. Prin aceste acorduri ţările respective doresc să-şi asigure o mai mare stabilitate în realizarea exporturilor şi respectiv a aprovizionării cu cereale. Trebuie însă menţinut că proliferarea acestor acorduri nu este de natură să diminueze importanţa burselor de cereale în comerţul internaţional. Rolul de barometru al burselor se menţine clauzele de preţ înscrise în aceste acorduri se raportează, fără excepţie, la cotaţiile de bursă.
După cum se observă, balanţa internaţională a cererilor este fragilă. Compromiterea recoltei într-o zonă producătoare, datorită condiţiilor climaterice nefavorabile, poate deteriora raportul cerere-ofertă şi majorarea substanţială a preţurilor. Scăderea producţiei de orez în ţările asiatice are, de asemenea, drept consecinţă sporirea cererii mondiale de grâu. Fragilitatea raportului cerere-ofertă a determinat în ultimii ani fluctuaţii puternice ale preţurilor cerealelor. Propunerile privind constituirea unui stoc internaţional de rezervă, făcute de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie, au ridicat o serie de probleme în legătură cu implementarea lor.
Pentru a proteja producătorii agricoli de fluctuaţiile de preţ, multe ţări ale lumii aplică măsuri selective de politică economică. În ţările membre ale CEE producătorii de cereale primesc un preţ minim garantat; în plus, producătorii de cereale comunitari sunt protejaţi de concurenţa externă printr-un sistem complex de taxe de import.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
