Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Cartea sau calculatorul
Răsfoind o carte, lecturând-o ,fiind desigur încântaţi de conţinutul si grafica sa, ne punem în mod firesc o seamă de întrebări: cum s-a realizat aceasta, cum s-a tipărit, de când se tipăresc cărţi, cât este tehnică şi cât este artă, cât este hârtie şi cerneală, dar nu în ultimul rând cât este minte, suflet şi lumină?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, consider că este necesar sa amintesc că scrisul, una din marile invenţii ale omenirii, este cel care a făcut posibilă existenţa cărţilor de astăzi. Scrisul, constând din reprezentarea prin semne convenţionale a gândirii umane, a apărut treptat, în mai multe focare de civilizaţie, sub forme variate în timp şi în spaţiu, ca urmare a necesităţii de comunicare între grupurile umane.
Cele mai vechi cărţi pot fi socotite tăbliţele cuneiforme din argilă arsă din Mesopotamia şi sulurile de papirus din Egipt. Tăbliţele erau în general dreptunghiulare, de dimensiuni variate până în 37 cm lungime. Când a apărut necesitatea scrierii şi pe a doua tăbliţă a apărut şi cartea.
Cartea antichităţii, în forma ei clasică, era scrisă pe piele de animale sau papirus şi avea forma de rulou sau de sul; se numea volumen (volumen, inis = înfăşurare, încolăcire, mişcare circulară), iar băţul de lemn, os, fildeş etc., în jurul căruia era înfăşurată banda de papirus se numea şi ,,ombilic".
Încă din antichitate oamenii au fost preocupaţi de scrierea manuscriselor frumoase si rare, a textelor originale ale unor scriitori consacraţi, ceea ce a dus la apariţia bibliotecilor în centrele culturale importante. Biblioteca din Alexandria a fost cea mai vestită bibliotecă antică, în anul 300 î.H. existau acolo aproape 1 million de volume (papirusuri).
În Evul Mediu, forma generală a cărţii este codexul (lat. codex, cis = scoarţă, trunchi de copac), având ca model tablele romane legate cu balamale. Prin înlocuirea tablelor cu foi de pergament codexul era mai uşor de mânuit şi se putea scrie pe ambele feţe ale pergamentului sau hârtiei.
Principalele centre de copiere erau in Evul Mediu mânăstirile, unde scribii
călugări care învăţau să citească şi să scrie- copiau cărţile şi le decorau. Aceste cărţi făcute manual necesitau mult timp şi multă muncă, astfel că doar bogaţii şi bisericile şi le permiteau.
Dar în secolul al XV-lea, prin inventarea tiparului, germanul Johann Guttenberg, devine deschizătorul unei noi ere în istoria omenirii, în care cartea, ca miljloc de informare, devine acccesibilă unui public din ce în ce mai larg.
Cartea – ca manieră specială de a trăi – a constituit de la apariţia ei un mediu optim de comunicare între oameni, o cale puternică de transmitere de la un timp la altul, de la o societate la alta, de la un popor la altul, a valorilor culturale, ştiinţifice, artistice, zămislite în fiecare colţ din lume. Cartea a fost, este şi va fi un liant ce creează, dezvoltă şi menţine multitudinea şi varietatea relaţiilor interumane, pe care se sprijină existenţa socială.
Cel mai sigur prieten, şi cel mai bun, e cartea. Dacă vrei te încântă cu descoperirile ei, îţi dă o mai largă vedere, te întăreşte cu vorbe şi îţi dă ajutor dacă vrei. Unde să mai găseşti atâtea foloase, o fire mai lăudabilă , o veselie mai neschimbătoare atât de tăcută când e vorba de bârfă, cu atât de frumoasă rostire, atât de grăbită să te răsplătească, cu atât de neînsemnate dorinţe? ".
Dacă sunt descusute cum se cuvine, cărţile vorbesc despre viaţa celorlalţi oameni şi despre noi înşine. Citindu-le observăm cum ne şlefuiesc mintea cu vorbe înţelepte, cum ne modelează sufletul cu sentimente pilduitoare. Altfel spus, volumele tipărite sunt poticniri în calea destinului nostru muritor sau, potrivit lui Sadoveanu, numai în preajma cărţilor "creşte lumina cea fără de amurg a unei umanităţi în care muritorii îmblânziţi vor birui tristeţea trecerii prin viaţă.
Relaţia omului cu cartea are o istorie îndelungată. Lectura o fost, este şi va rămâne o activitate de îmbelşugare cognitivă şi spirituală specifică cititorului care va aprecia pe deplin un text literar, când va renunţa pentru o clipă la prejudecăţile sale culturale, la diversele problemele subiective în favoarea explorării lumii interioare a celui care scrie sau a celui despre care se scrie. Lectura nefiind un act gratuit, produce îmbogăţirea sinelui cu o nouă cunoaştere, cu o modalitate nouă de receptare a lumii interioare şi exterioare. În concluzie cititul este o hrana care te metamorfozează şi scoate din tine tot ceea ce te reprezintă.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
