Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Comentariu literar al nuvelei Ultima luna de toamna
E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe bătrînul tată, ajuns în toamna vieţii sale, ca personaj principal. El simte sfîrşitul vieţii sale şi hotărăşte ca înaintea morţii să mai vadă încă o dată zestrea sufletească a celor şase copii risipiţi prin lume. O face anume toamna. E semificativ ţi timpul ales. E vorba nu numai de bătrîneţea eroului, ci toamna e şi vremea musafirilor în Moldova. Pornirea nu e îtîmplătoare. E o probă a valorilor eterne. Copii nu au venit la izvorul vieţii lor şi pe bătrîn îl frămîntă, dacă nu cumva şi-au pierdut esenţele cultivate de veacuri de către neam? Din această simplă pornire desprindem frumoasa idee – rostul omului pe pămînt.
Tata socoate opera vieţii sale împlinităşi e firesc să fie aşa, căci a trăit o viaţă lungă. De copii a îngrijit şi pomi sădi, şi o fîntînă a săpat. A lucrat mult ţi cu sufletul, ca la bătrîneţe să obâină toate culorile înţelepciunii ţi ale spiritului uman, al poporului său. A ştiut cum şi pentru ce se răstoarnă brazda, a ştiut să rostească o vorbă frumoasă la închinarea unui pahar cu vin, a jucat copiii pe genunchii osteniţi, şi acum uite nu mai vin.
Cu acestă întrebare mistuitoare bătrînul porneşte la drum. Pe la Marinca nu mai trece, fiindcă traieşte aproape şi vine la părinţi mai des. Bătrînul tată se îgrijorează cum a dus cu sine Marinca sămînţa neamului? Ea nu poate prinde rădăcini la locul nou.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
