Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Copilaria lui Mihai Eminescu
Al şaptelea copil al lui Gheorghe Eminovici şi al Ralucăi, s-a născut la 15 ianuarie 1850, în Botoşani. Tatăl, dintr-o familie de ţărani români din Bucovina, învaţă carte şi intră în slujbă boierească, primind titluri mărunte de sulger şi căminar. Mama este fiica stolnicului Vasile Iuraşcu din Jodeşri. Copilăreşte, în primii ani, la Botoşani, din 1856 la Ipoteşti, unde familia îşi cumpărase o mică moşie.
Studiile
Studiile le începe probabil în casă. În 1858 e înscris în clasa a III-a la Naţional-Hauptshule, şcoală primară greco-orientală din Cernăuţi. În 1860, absolvind clasa a IV-a este elev la ”K.K. Orber-Gimnasium” din acelaşi oraş, dar în 1862 părăseşte şcoala şi se întoarce la Ipoteşti.
Debutul literar cu poezia ocazională „La mormântul lui Aron Pumnul” într-o broşură votivă din ianuarie 1866 a “învăţăceilor gimnazişti”. În acelaşi an debutează în „Familia” (25 februarie/9 martie) cu poezia „de-aş avea…”, salutată de Iosif Vulcan, care îi schimbă numele în Eminescu. Urmează „O călătorie în zori” şi o traducere, apoi „Din străinătate”, „La Bucovina”, „Speranţa” şi „Misterele nopţii”. Colaborează în continuare la „Familia”.
Între timp, însoţeşte ca sufleor şi copist trupa lui M. Pascaly în turnee în Transilvania şi Moldova, fiind şi sufleur în trupa lui Iorgu Caragiale sau la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Tatăl său îl va trimite însă la universitatea din Viena, cu toate că îi lipseau atestatele gimnaziale. Între 1869-1872 audiază cursuri de filozofie, drept, economie politică, limbi romanice, medicină, citeşte enorm, mai ales filozofie şi ştiinţe. Deşi îşi consacră cea mai mare parte lecturilor şi creaţiei poetice, participă entuziast la viaţa studenţimii române grupată în societatea „România Jună”, leagă prietenii, publică articole în „Albina” şi „Federaţiunea” din „Pesta” ori în „Familia”.
Începutul carierei de poet
Încercând o apropiere de cercul junimist, trimite la Iaşi poezia „Venere” şi „Madonă”, care apare în „Convorbiri literare” (15 aprilie 1870). Încurajat de succes, publică „Epigonii” şi „Mortua est”(1871), poezii care-i vor servi lui Titu Maiorescu ca argumente ale „direcţiei noi”. În vara anului 1872 părăseşte Viena.
La Iaşi, citeşte în şedinţele „Junimii” şi publică poeziile „Egipetul”, „Înger şi demon” şi „Floare albastră” precum şi nuvela „Sărmanul Dionis”.
Convins să-şi continue studiile universitare, pleacă la Berlin având asigurarea unei subvenţii din partea „Junimii”.
Între 1872-1874 frecventează cursuri de filozofie, istorie antică, drept, medicină, sanscrită, mitologie comparată, geografie.
Revine în ţară fără a-şi lua doctoratul şi, între 1874-1876, este pe rând director al Bibliotecii Centrale, profesor la Institutul academic, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la „Curierul de Iaşi”. Din octombrie 1877 este redactor la Bucureşti, la ziarul conservator „Timpul” (alături de Slavici, care-l chemase, şi de I.L. Caragiale) până în vara lui 1883. Sunt anii cei mai fructuoşi, dar şi de muncă epuizantă încheiată cu instalarea definitivă a bolii care-i marchează tragicul destin. Până la moartea survenită în zorii zilei de 15 iunie 1889, mintea poetului rămâne, cu scurte momente de luciditate dureroasă, confundată în întuneric.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
