Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
D-l Goe
Scriitorul surprinde in schita “D-l Goe…” un nou aspect al educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele din jurul sau. Ironia scriitorului fata de erou este evidenta inca din titlu, prin contrastul creat intre imaginea unui copil de scoala primara si apelativul “domnul” care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica a autorului se ghiceste si in determinarile ironice care insotesc numele personajului: “d-l Goe”, “tanarul Goe”.
Elev cu rezultate slabe la invatatura, “tanarul Goe” este dus la Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa sunt: mamitica, tanti Mita si mam’mare.
Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia “Le formidable” si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca “asa tin barbatii biletul”. Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mam’mare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i incantata palaria: “Vezi ce bine-i sade lui – zice mam’mare – cu costumul de mariner?”
In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si fara menajamente “discutia filologica”, facandu-le proaste si corectandu-le, dar intr-un mod gresit, cu termenul “mariner”. In contrast cu situatia sa de repetent, mam’mare recunoaste cu admiratie “cultura nepotului”: “Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!”
Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe corridor “cu barbatii”.
Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul primit. Este parca jignit de modul in care i se adresase (“mititelule”) si de gestul ocrotitor de a-l trage putin inapoi: “Ce treaba ai tu uratule?”. Raspunsul jignitor si gestul necuviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama si scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe “sa zbiere” dupa doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai tare, Goe cere ca trenul sa opreasca fiindca ii zburase palaria.
Controlorul, gasindu-l pe Goe fara billet, amenita sa-l coboare la prima statie daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii atrasese atentia, ele incearca sa ia apararea copilului. “Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria?”. In cele din urma biletul si amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil zguduindu-l de mana. Mam’mare ii ia apararea spunand ca este “simtitor” si il smuceste spre ea. Clatinat de vagon, Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si incepe din nou sa urle., fiind repede consolat de insotitoare.
Cunoscandu-si nepotul, bunica fusese prevazatoare si-i luase inca o bereta asorata cu uniforma. I-o asaza pe cap, scuipandu-l sa nu-l deoache si “il saruta dulce”. Incidentul fusese uitat, doamnele privind cu admiratie copilul. Numai mamita pare a fi mai severa. Aratandu-se suparata, ea se preface ca plange, iar Goe o admonesteaza sever: “Las’ ca stiu eu ca te prefaci!”. In final, mamita ii ofera copiului ciocolata pentru impacare.
Profitand de nesupravegherea familiei, Goe, iese pe coridor sa manace “ciucalata”, ramane blocat in “compartimentul unde intra doar o singura persoana”. Eliberat de controlor, baiatul nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat dulce de cele trei cucoane.
Mam’mare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa-l “pazeasca pe Goe ca sa nu i se mai intample ceva . Acesta, neobosit in nazbatii, se suie pe geamantan si trage semnalul de alarma. La zguduitura puternica a trenului care se opreste brusc, tanti Mita iese speriata din compartiment, temandu-se de o noua isprava a nepotelului. Dar controlorii nu-l descopera pe faptas, constatand doar ca maneta fusese trasa din acelasi vagon in care marinelul isi pierduse palaria. In scurt timp, mam’mare “dormea“ in compartiment cu puisorul in brate, de teama sa nu mai plateasca o noua amenda.
Familia soseste cu o mica intarziere la Bucuresti. Toate neplacerile calatoriei si spaimele cucoanelor sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura “la bulivar”.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
