Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Democratie,totalitarism si violenta simbolica
Ori de cate ori un fenomen, eveniment, etc. devine cotidian, comunitatile si indivizii tind sa-l defineasca în termenii normalitatii. Asimilat in aceasta formula în constiinta unei comunitati, evenimentul sau fenomenul în cauza este acceptat ca parte a interactiunilor cotidiene si defineste astfel ca naturale, normale, obisnuite, actiunile sociale care-i poarta amprenta. In astfel de situatii se afla fenomenul violentei sociale si/sau politice:
“Oricine este interesat de istorie si politica nu poate sa nu tina seama de rolul imens pe care violenta n-a încetat sa-l aiba în treburile obstesti si în comportamentul oamenilor”. Ar putea sa para surprinzator faptul ca s-a scris prea putin cu scopul analizei acestui fenomen. Sau poate tocmai pentru ca se întâlneste la toate nivelele vietii sociale, violenta devine un lucru normal, asimilat si acceptat ca parte a modului uman de a fi in comunitate. Istoria ne invata ca actiunile umane stau sub semnul violentei, având, conform lui Renan, o “natura accidentala, inconsecventa, imprecisa”.
Alti teoreticieni definesc violenta ca o veriga a unui întreg proces. Engels, de exemplu, priveste violenta ca fiind acceleratorul dezvoltarii economice. “Oriunde structura de putere a unei tari intra în contradictie cu evolutia sa economica”, puterea politica va fi învinsa, în pofida instrumentelor sale de violenta.
1. Violenta starii de natura. Thomas Hobbes
Teoreticienii ai violentei sociale si politice sunt de acord ca orice societate se întemeiaza pe violenta. Contractualistii explica aparitia societatii umane, organizata dupa regulile familiare noua, prin intermediul unui “pact”, “contract” între comunitate si o asociatie capabila a asigura protectia indivizilor împotriva eventualelor agresiuni ale “celorlalti”. Asociatiile de protectie ajung sa detina monopolul asupra violentei, prin transferul benevol al acesteia din proprietatea fiecarui individ în cea a “protectorilor”, cum ar spune Hobbes pentru care starea de natura este bellum omnium contra omnes.
Evident, aceste asociatii vor deveni determinantele societatii, preluând functia de aparare a unui teritoriu bine delimitat spatial si functia de impunere a unor norme - legi, pe baza carora sa fie asigurat controlul manifestarilor agresive în interiorul comunitatii si capacitatea de reactie la agresiunile externe.
Violenta individuala era legea structuranta si ordonatoare a societatii prestatale. Obiectul contractului, în aceste conditii, este cedarea dreptului privat la violenta contra garantiei proprietatii si vietii indivizilor. Dreptul individual la violenta este preluat de institutii specializate, de stat si exercitat prin intermediul unor specialisti în mânuirea instrumentelor violentei institutionale care asigura pacea comunitatii.
Se disting aici doua tipuri de violenta: cea individuala, caracteristica starii de natura si cea institutionala a societatii organizate, exercitate prin instrumentele statului si care au rol ordonator si organizator in societate.
Puterea devine astfel apanajul celor care detin controlul violentei. Aceasta putere “se va autodelimita prin autoinstituire. Ea acumuleaza bunuri si manipuleaza semne si simboluri peste care îsi declara monopolul. Noua Putere controleaza lumea sociala si doar Ea poate stabili formula Ordinii”. Apare astfel Statul. Violenta care mentine coeziunea grupului-stat este violenta represiune, temeiul ei fiind legea sau arbitrarul unui individ sau al unui grup de indivizi.
Identitatea grupului este aparata prin agresivitate. În viziunea lui Hobbes, Leviathanul îsi asuma protectia proprietatii si siguranta unei coexistente pasnice prin monopolul asupra violentei, dobândit prin renuntarea tuturor indivizilor la folosirea privata a V.Philippe Brand afirma si el ca la începutul politicului se afla conflictul, cu functia sa de elucidare a raporturilor sociale reale. Toate societatile fug de conflict, de violenta. Dar în opinia lui Brand, conflictul este un fenomen pozitiv, cu conditia sa fie stapânite costurile si controlate posibilele derapaje.
2.Violenta ordonatoare a societatilor arhaice
La nivelul vechilor societati, exista si un alt tip de violenta, exceptând violenta fondatoare a comunitatii, care îsi avea radacinile în acel illo tempore anterior constituirii ei. Este vorba despre violenta sacrificata, violenta reticala. “Violenta intestina” a grupului nu putea avea alt canal de evacuare, decât sacrificiul, doar în acest fel putând fi mentinuta ordinea. Acest lucru se întâlneste nu doar la nivelul ritualurilor religioase prin care trebuiau “îmbunati” zeii. Romanii (elita) îsi facusera un adevarat “crez” din expresia “pâine si circ”, ultimul element al acesteia fiind coordonata ce asigura canalizarea violentei interne a grupului spre victima ce apartine în majoritatea cazurilor exteriorului comunitatii. Sângeroasele spectacole date de gladiatori, de fiarele ce sfâsiau “dusmanii” Romei, aveau functia de transfigurare a impulsurilor violente ale populatiei si de mantinere sub control. Departe de a avea vreo teoretizare asupra acestei legi sociologice potrivit careia orice grup are un potential de violenta intestina, guvernantii Romei vechi au inteles ca”painea si circul” pot canaliza agresivitatea colectiva spre un derivat, altul de cat proprii lor guvernanti.
3.Aparitia statului. Perspectiva antropologica
Statul apare ca “instanta organizatoare care sa protejeze si sa apere regulile de convietuire sociala” . Mecanismul structurant si ordonator nu mai este violenta colectiva, unanima a membrilor, ci violenta fizica si coercitia exercitata prin intermediul unui întreg aparat specializat si institutionalizat - aparatul de stat.
Rationalizarea violentei colective este, în fapt, institutionalizarea ei, statalizarea -proces ce determina inegalitate la nivelul gestionarii violentei sociale.
Weber definea statul ca forma de organizare sociala în care locuitorii unei arii determinate recunosc legitimitatea fortei realizata si transmisa printr-un aparat specializat, iar cei care-si asuma controlul asupra aparatului de stat sunt recunoscuti ca guvernanti.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
