Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Dincolo de nisipuri
Zona Brăilei cu lumea misterioasă a bălţilor şi a Bărăganului a dat literaturii române un scriitor de o profundă originalitate – FĂNUŞ NEAGU.
Fascinat de realităţiile lumii înconjurătoare, şi pornind de la acestea scriitorul este autorul unor opere de o profundă originalitate („Îngerul a strigat”, „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”).
Nuvela „Dincolo de nisipuri” surprinde o realitate crudă, aceea a degradării fizice şi morale a omului datorită secetei.
Acţiunea începe brusc fixând cadrul spaţio-temporal. După doi ani de secetă cumplită, în 1946, într-un sat de câmpie scriitorul surprinde lumea dezolantă ce poartă amprenta efectelor secetei.
Într-o expoziţiune amplă, scriitorul prezintă personajul principal, Şuşteru, care se trezise târziu căci stătuse la priveghi şi constată că ai casei erau plecaţi prin sat după mâncare. Se trezise stăpânit de pofta de a mânca o legătură de lăptuci, căci în timpul nopţii visase că i-a înverzit grădina. Acest fapt îl face să filozofeze: „Se vede treaba, că visele se nasc în stomac şi urcă să moară în gură”.
Ieşi în drum după ce îşi umplu luleaua cu iederă uscată şi îl vede pe dascălul satului stând ca de obicei pe marginea şanţului şi îngânând un rând dintr-o carte de rugăciuni. Se spunea despre el că şi-a pierdut minţile din pricina foamei.
Folosind o tehnică cinematografică, autorul surprinde prin privirea personajului câteva aspecte din lumea satului, caracteristice pentru starea de tristeţe apăsătoare, degradarea fizică şi morală din cauza secetei: „o femeie aduna baligă să lipească prispa”, „un câine se scutura de purici”, „de la fierărie venea miros de copită arsă”, „undeva ţistuia un hărciog”.
Accentul cade pe vizual căci totul simbolizează starea în care se află satul: culorile sunt şterse, epitetele cromatice subliniază acest lucru ca şi figurile de stil (albia râului era „...ca o omidă cenuşie. Nisipul şi pietrele galbene de lut pietrificat luceau pustii în soare”). Căldura dognea peste întreaga suflare a satului.
Chiar înfăţişarea personajelor accentuează ideea de degradare: Şuşteru avea ochii cârpiţi de somn, era mic şi slab cu cămaşa atârnându-i peste pantaloni.
Intriga nuvelei vine să completeze imaginea devastatoare a vieţii satului. Şuşteru zăreşte un călăreţ apărut ca din senin şi care alergând în goana mare spre sat anunţă că a plouat la munte şi „vine gârla”. Apoi, fără ca Şuşteru să aibă timp să-şi revină dispare „ca o nălucă” pe sub arcadele podului vopsit în roşu, după ce până acum peisajul era dominat de culori şterse. Această menţiune a culorii roşii este ca un avertisment asupra stării de sănătate a personajului. Este ştiut că există o simbolistică a culorilor: roşul în viziunea medicilor simbolizează nebunia.
Desfăşurarea acţiunii declanşează un întreg freamăt în lumea satului căci oamenii ies din apatie cuprinşi parcă de un fior la vestea sosirii apei. Imaginile se succed cu repeziciune, de data aceasta predomină elementele de mişcare. Clopotele încep să sune strângând toată suflarea satului pe mal. Şuşteru coboară luntrea din pod, bărbaţii curăţă şanţurile, femeile îşi ţineau copiii lângă ele să nu le ia vâltoarea apei, unele pregătiseră deja nişte bolovani pentru spălat rufe, un bătrân întindea cârligele pentru peşti, o fată se pieptena murmurând un cântec trist. Speranţa că apa va veni îi face pe oameni mai generoşi: Şuşteru capătă tutun, iar acesta îi dădu şi dascălului să tragă un fum.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
