Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Epigonii de Mihai Eminescu
Este una din creaţiile de început ale lui Eminescu,apare într-un grupaj de poezii, în „Convorbiri Literare” alături de „Mortua Est” şi „Venere şi Madonă”.
Acestea l-au făcut pe Titu Maiorescu să-l plaseze pe tânărul poet în imediata vecinătate al lui Vasile Alexandri dar şi să-i reproşeze tendiţa exagerată către filosofară, gustul pentru antitezele exagerate.
„Epigonii” constituie o adevărată „ars poetica” eminesciană , ilustrând mesianismul poetului , rolul artistului şi menirea creaţiei sale , această poezie finnd un adevărat manifest litera
Mihai Eminecu a avut marea şansă de a învăţa literatura de la unul dintre cei mai mari cărturari ardeleni , Aron Pumnul ; în al cărui „Lepturariu” , viitorul poet va găsi primele informaţii despre predecesorii săi , pe care-i admiră pentru sinceritatea sentimentelor , considerându-i „pionieri perseverenţi ai naţionalităţii şi ai românismului.
Titlul: „Epigon”=urmaşi nedemni ai unor înaintaşi celebria fost împrumutat de la un anume Carl Immermann iar antiteza este inspirată de o epigramă a poetului Schiller.
Poezia se structurează pe o antiteză, element caracteristic romanticilor – antiteza trecut-prezent. Şi tot de la romantici împrumută Eminescu, elogierea trecutului în comparaţie cu prezentul decăzut.
Poezia debutează printr-o strofă în care autorul face o avocare globală a operei de dinainte , pe o tonalitate euforică, superlativă.
Imaginea trecutului este paradisiacă. Eminescu nu face economie de epitete şi metafore.Persistă ecouri din poezia înaintasilor dar apar şi accente eminesciene.
Strofa I poate fi considerată ca un fel de preludiu al unei „apologii”, a unei laude nemăsurate.
„Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci si senine
Si în jur parcă-l colindă dulci si mândre primăveri,
Sau văd nopti ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzidumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii si cu râuri de cântări.
Văd poeti ce au scris o limbă, ca un fagure de miere,...”
Urmează apoi un şir de caracterizări lirice care au în vedere personalitatea şi operele înaintaşilor.
Se pare că spaţiul pe care-l consacră unuia sau altuia este direct proporţional cu valoarea pe care le-o atribuie.Dacă lui Chichindeal , Mumulean le dedică doar câteva cuvinte: „Chichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist si mic,...”
Altora, precum Eliade , Alexandrescu, Negruzzi, Alexandrii le consacră una sau mai multe strofe.Este de remarcat extraordinara sugestivitate a definiţiilor sale lirice care surprind caracteristica esenţială a operei, sau a contribuţiei specifice la istoria literaturii române.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
