Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Solul reprezintă un strat afânat cu grosimea de pâna la 1-1,5 m de la suprafaţa scoarţei terestre. El s-a format în urma interacţiunii mai multor factori de pedogeneză: roca-mamă, organismele vii, clima, vegetaţia, relieful, apele freatice şi de suprafaţă, timpul geologic, factorul antropic. Rocile de suprafaţă a scoarţei terestre, fiind supuse proceselor de dezagregare, se fărâmiţează în particule mai mici – nisip, praf, mâl – şi participă la formarea structurii şi a compoziţiei mineralogice a solului. Acesta este constituit din elemente solide, lichide şi gazoase.
Exemplu de structura a solului:
Partea minerală constă din: pietriş, nisip, noroi mărunt, argilă;
Cea organică: rădăcini, microorganisme, fauna solului;
Cea lichidă: soluţie de ioni minerali şi molecule organice;
Cea gazoasă: azot, oxigen, dioxid de carbon, vapori de apă.
Toate solurile lumii sunt influenţate de un anumit număr de factori de natură fizică, chimică şi biologică ce duc la degradarea acestuia. Totodată, se pare că pentru o mare parte a globului, aceşti factori afectează mai ales nivelul producţiei agricole ce condiţionează alimentarea populaţiei, în timp ce pentru o altă parte a acestora influenţele sunt, la moment, mai mult de ordin ecologic.
Agricultura modernă este specifică ţărilor cu un grad înalt de industrializare şi are un caracter mai mult comercial. Această ramură se bazează pe cantităţi considerabile de îngrăşăminte raportate la suprafeţe relativ mici şi pe utilizarea tehnicilor moderne. Zootehnia are o pondere ce o întrece cu mult pe ce a fitotehniei şi este practicată în ferme specializate în culturi destinate pieţei. Ramura este controlată şi dirijată de către marile monopoluri iar numărul populaţiei angajate este scăzut, deşi productivitatea este impunătoare.
Pentru agricultor, solul reprezintă partea mobilă, superficială, suprafaţa productivă exploatată îm culturi sau pajişti, penetrată de o fractiune importantă de mase şi rădăcinare, care asigură plantelor esenţialul de substanţe nutritive, apă şi elemente chimice necesare dezvoltării complete a florei cultivate.
Pentru extinderea păşunilor, a fâneţelor şi în general a suprafeţelor agricole, este practicată defrişarea pădurilor. Pe suprafeţele împădurite, stabilitatea solului este mare iar eroziunea – aproape neînsemnată. Defrişările mecanizate multiplică prin eroziune transportul de soluri. Păşunile artificiale ar putea constitui un remediu dar efectul depinde de tipul plantei cultivate şi de modul de păşunat: factori precum gradul de recuperare a solului prin intermediul plantelor de la suprafaţa sa dar şi sensibilitatea la ploaie. Totodată, acest tip de defrişare provoacă, din cauza greutăţii maşinilor utilizate, un efect de îndesare la nivelul de suprafaţă a solului, ce implică dispariţia porilor şi rezultă în impermeabilizarea solului.
Îngrăşămintele chimice folosite cel mai des sunt azotaţii şi nitraţii.
Majoritatea plantelor de cultură au un anumit ciclu de asimilare a azotului. Cantitatea de azot produsă anual pe cale naturală nu este suficientă de cele mai multe ori pentru a răspunde cerinţelor culturilor agricole, de aceea fertilizarea azotoasă este, deci – necesară, dar ea se vădeşte a fi cauza principală a perturbarii atît a producerii naturale a azotului, cât şi a ciclului vital a celor mai multor plante.
Nitraţii în sine nu sunt toxici, dimpotrivă, toxicitatea se atenuează când aceştia sunt reduşi în nitriţi. Folosiţi în sol, aceştia sunt asimilaţi de către culturile agricole, fructul cărora ajunge în consumaţie. În urma descompunerii gastrice, ei pătrund în hemoglobina din sânge, care, la rândul ei pierde proprietatea de a fixa oxigenul şi de a-l conduce la ţesuturi. Acţiunea cancerigenă a nitraţilor nu a fost încă bine definită, dar un lucru este cert – faptul că nitraţii provoacă cancer stomacal.
Fosforul este un element deosebit de important pentru viaţă deoarece el intră în compoziţia scheletului. Prezent în cantităţi infime în roci, el se găseşte mai ales concentrat prin alterare în soluri, dar şi aici este o sursă limitată, nerenuvelabilă. De-a lungul timpului, s-a constatat epuizarea considerabilă a acestuia, chiar şi în pofida aporturilor mari de os concasat. Acest lucru s-a răsfrânt asupra stării sănătăţii mamiferelor şi în deosebi a omului. Aproximativ 50 de ani în urmă, aceasta era o problemă serioasă.
La nivel de culturi, la etapa actuală, introducerea fertilizării minerale fosfatice a reprezentat un progres considerabil pentru umanitate. Fertilizarea fosfatică s-a intensificat şi generalizat în cultura intensivă, în paralel cu adaosul...
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
