Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Ingrijirea pacientului cu astm bronsic
Ι.INTRODUCERE
Astmul bronsic este o entitate clinica cunoscuta cu aproximativ 1000 de ani i.e.n, el deriva de la un cuvant gracesc care inseamna “greutate respiratorie” , si este considerat un “brevet de viata lunga”.
Indienii vechi socoteau ca astmul este produs de un principiu activ al toracelui, care impiedicat in trecere, cauzeaza greutatea respiratorie. Ei au introdus tratamentul cu Datura Strammonium in tigari astmatice. Se intalnesc referiri despre astm in Exod, Homer si Herodot. Hipocrate mentioneaza astmul in patru din aforismele lui .Este primul autor care ii recunoaste natura spasmodica (il compara cu epilepsia) si include intre cauze : frigul si excitantii de mediu .
S-a crezut multa vreme ca astmul este o boala exclusiv alergica; mai tarziu s-a revenit la idea ca astmul reprezinta un sindrom de etiopatogenie complexa.
Se pare ca atat in antichitate, cat si in evul mediu, sub numele de astm au fost clasate tulburarile cu cause diferite si fara rezultate terapeutice satisfacatoare. Hipocrate recunoaste totusi rolul mediului.
Astmul bronsic este una dintre cele mai importante si raspandite afectiuni respiratorii cu o prevalenta de 3-6% din populatie.
Lucrurile vor continua sa se inrautateasca, pana cand lumea va folosi mai bine mijloacele de care dispune , pentru a putea lupta in prevenirea acestei afectiuni.
II.NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A APARATULUI RESPIRATOR
Aparatul respirator cuprinde organele prin care se realizeaza respiratia pulmonara.
O parte din organele aparatului respirator indeplinesc si alte functii decat respiratia :
fosele nazale servesc la respiratie, dar si pentru miros;
naso-faringele sau rino-faringele lasa sa treaca aerul spre plamani, dar ventileaza si urechea medie prin trompa lui Eustachio sau faringotimpaniera.
orofaringele sau bucofaringele : la nivelul lui se incruciseaza calea respiratorie cu cea digestiva;
laringele este un organ respirator, dar si un organ al fonatiei.
Incepand cu traheea , organele aparatului respirator au functii pur respiratorii.
Componentele aparatului respirator:
caile respiratorii superioare:
nas;
cavitati nazale;
laringe;
trahee.
organele de schimb respirator, plamanul, cu arborele bronsic.
TRAHEEA
Traheea este segmentul aparatului respirator, care continua laringele, fiind asezata
inaintea esofagului, si are forma unui conduct cilindric. Este situate pe linia mediana a corpului si se intinde la de extremitatea inferioara a laringelui (C6) pana la mediastin, unde in dreptul vertebrei a 4 –a toracale( T4) se bifurca in cele doua bronhii principale sau pulmonare.
Raporturile traheei:
Traheei i se descriu doua portiuni: cervicala si toracala.
Traheea cervicala vine in raport anterior cu glanda tiroida, posterior cu esofagul si
lateral cu pachetul vasculo-nervos al gatului (artera carotida comuna, vena jugulara externa, nervul vag) si cu nervii recurenti.
Traheea toracala vine in raport anterior cu vasele mari de la baza inimii si timusul ,
posterior cu esofagul si lateral cu pleura mediastinala dreapta si stanga, vena cava superioara, crosa venei azygos si arcul aortei.
STRUCTURA ANATOMICA A TRAHEEI
Este formata dintr-o membrana fibro-musculo-elastica, ce contine 15-20 inele
cartilaginoase incomplete. In partea posterioara, arcurile cartilaginoase lipsesc , iar membrane devine plata; ea vine in contact cu esofagul. Musculatura traheei uneste cele doua capete ale arcurilor cartilaginoase. Contractia musculaturii usureaza diametrul traheei, apropiind extremitatile arcurilor cartilaginoase.
Mucoasa traheei este formata din corion, glande mixte si epiteliu pluristratificat,
cilindric.
La nivelul limitei inferioare (T4-T5), traheea se bifurca in bronhiile principale
dreapta si stanga.
Vascularizatia si inervatia traheei
arteriala : prin ramuri din artera subclavie si aorta toracala;
venele urmeaza arterele cu acelasi nume;
limfatica este tributara ganglionilor:
traheal
traheo-bronsici
inervatie, prin :
nervii
recurrent
vag
nervii din simpaticul:→cervical
toracal superior
Bronhiile principale, dreapta si stanga continua caile respiratorii inferioare de la
bifurcatia traheei pana la plamani.Bronhiile pulmonare ajung la hilul pulmonar, prin care patrund in plamani, ramificandu-se si formand arborele bronsic.
Bronhia principala dreapta are un traiect mai vertical , este mai groasa si mai
scurta (2,5 cm).
Bronhia principala stanga are un traiect mai orizontal, este mai subtire si mai
lunga (5 cm). Bronhiile principale fac parte din pediculul pulmonar. Pediculul pulmonar cuprinde formatiunile care intra si ies din plamani:
bronhia principala ;
artera pulmonara;
venele pulmonare;
vasele si nervii pulmonari.
Structura bronhiei principale este identica cu a traheei, inelele cartilaginoase in numar de 9-12 , sunt incomplete posterior . Ele pot fi comprimate de :
adenopatii traheo-bronsice dand tulburari de ventilatie in teritoriul respective=
tumori de vecinatate = atelectazie
Bronhiile principale constituie segmentul extrapulmonar al arborelui bronsic. Dupa
patrunderea in plaman, ele se ramifica , formand segmentul intrapulmonar al arborelui bronsic.
PLAMANII
Plamanii reprezinta organele in care se realizeaza schimbul de gaze : O2 si CO2. Sunt in numar de doi, drept si stang, fiind asezati in cavitatea toracica , de o parte si de alta a mediastinului in cele doua cavitati pleurale.
Greutatea plamanilor reprezinta a 50-a parte din greutatea corpului, plamanul drept fiind mai greu decat cel stang.
Capacitatea plamanului , adica volumul de aer pe care il contine, este de aproximativ 4500-5000 cmc.
Culoarea plamanilor variaza cu varsta si cu substantele care sunt inhalate ,( la fumatori si la cei care lucreaza in medii cu pulberi, au o culoare cenusiu- negricioasa; in timp ce la copii este roz).
Forma plamanilor este asemanatoare unui trunchi de con cu baza spre diafragm.
Configuratia externa
Plamanul :
drept este format din trei lobi : superior, mijlociu, inferior.
stang este format din doi lobi: superior si inferior.
Lobii sunt delimitati de niste santuri adanci = scizuri, in care patrunde pleura viscerala.
Fiecarui plaman i se descriu :
doua fete →costala , in raport direct cu peretele toracic;
mediastinala , la nivelul caruia se afla hilul pulmonar;
trei margini : anterioare , posterioara si inferioara ;
o baza sau fata diafragmatica in raport cu diafragmul si prin el cu lobul hepatic drept in dreapta si fundul stomacului in stanga ;
varful este prtiunea situate deasupra coastei II . Are forma rotunjita , vine in raport cu coastele I si II ; corespunde regiunii de la baza gatului.
Structura plamanului
Plamanii sunt alcatuiti dintr-un sistem de canale , rezultat din ramificarea bronhiei
principale = arborele bronsic, si un sistem de saci , in care se termina arborele bronsic = lobuli pulmonari.
Arborele bronsic : totalitatea ramificatiilor intrapulmonare ale bronhiei principale :
bronhie principala → bronhii lobare (3 pentru plamanul drept si 2 pentru cel stang)→bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plaman; cate una pentru fiecare segment pulmonar)→bronhii interlobulare→bronhiole terminale→bronhiole respiratorii→canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrica , regulate. Peretele lor este format
dintr-o tunica :
fibrocartilaginoasa, sub forma de inel incomplet;
musculara (muschii netezi bronsici);
mucoasa : este formata dintr-un epiteliu pluristratificat, ciliat(a caror miscare este indreptata spre caile aeriene superioare) si numeroase glande.
Bronhiolele respiratorii si terminale sunt lipite de inelul cartilaginos, dar prezinta un
strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ in modificarea lumenului bronhiolelor si astfel in reglarea circulatiei aerului in caile pulmonare.
Arborele bronsic poate prezenta dilatatii patologice sub forma de saci , in care se strang secretii , puroi= bronsiectazii.
Lobulul pulmonar (continua ultimele ramificatii ale arborelui bronsic). Reprezinta unitatea morfologica si functionala a plamanului , la nivelul caruia se face schimbul de gaze. Are forma unei piramide cu baza spre exteriorul plamanului si varful spre bronhiola respirator.
Lobulul pulmonar este constituit din : bronhiola respiratorie→canale alveolare →alveole pulmonare→impreuna cu vase de sange limfatice, fibre motorii nervoase si senzitive.
Alveola pulmonara – peretele alveolar este format dintr-un epiteliu , sub care se gaseste o bogata retea capilara care provine din ramificatiile arterei pulmonare ( ce aduc sange venos din ventriculul drept) .
Epiteliu alveolar formeaza cu epiteliul capilarelor alveolare o structura functionala comuna = membrane alveocapilara. La nivelul acesteia au loc schimburile gazoase prin difuziune, intre –aerul din alveole, a carui compozitie este mentinuta constanta prin ventilatia pulmonara si sange.
Suprafata epiteliului alveolar este acoperita cu o lama fina de lichid = surfactant.
Distrugerea peretilor alveolari = emfizem.
Mai multi lobuli se grupeaza in unitati morfologice si functionale mai mari = segmente pulmonare.
Segmentul pulmonar este unitatea morfologica si functionala, caracterizata prin teritoriu anatomic cu limite precise, cu pediculi bronhovascular propriu si aspecte patologice speciale. Segmentele pulmonare corespund bronhiilor segmentare cu acelasi nume , fiecare plaman avand cate 10 segmente.
Segmentele se grupeaza la randul lor formand lobii pulmonari.
Vascularizatia si inervatia plamanului
La nivelul plamanului exista doua circulatii sanguine :
Circulatia functionala este asigurata de artera pulmonara care ia nastere din ventriculul drept, se capilarizeaza la nivelul alveolelor pulmonare.Circulatia functionala de intoarcere este asigurata de venele pulmonare, care se varsa in atriul stang.Se incheie astfel circulatia mica,in care artera pulmonara continand sange neoxigenat , se incarca cu O2 si se intoarce din venele pulmonare care contin sange oxigenat, rosu, la atriul stang.
Circulatia nutritiva face parte din marea circulatie si aduce plamanului sange incarcat cu substante nutritive si oxigen.Este asigurata de arterele bronsice, ramuri ale aortei toracice ; ele iriga arborele bronsic. O parte din sange se intoarce in venele bronsice care se varsa in venele azygos si acestea in vena cava superioara si atriul drept o alta parte din sange se intoarce prin venele pulmonare in atriul stang.Cantitatea de sange care trece prin anastomozele bronsice este 1% din totalul sangelui care iriga plamanul. In conditii patologice(insuficienta cardiaca, bronsiectazii) debitul anastomotic poate ajunge la 80% din totalul sangelui care iriga plamanul.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
