Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Ion
Apărut în 1920, în forma sa definitivă, romanul “Ion” fundamentează formula romanului social modern, obiectiv şi realist.
Problematica rurală o găsim iniţial în nuvela “Ruşinea”, cu o intrigă simplă, în care eroina, Rodovica, este victimă a iubirii, şi apoi, o primă variantă a romanului “Ion” prin “Zestrea”.
Cu o structură bine echilibrată, în două părţi, intitulate sugestiv Glasul Pământului şi Glasul iubirii, romanul cuprinde în albia lui viaţa satului transilvănean înainte de război.
Naraţiunea începe cu descrierea drumului care duce spre satul Pripas:
“Din şoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărăşind Someşul când în dreapta, când în stânga, până la Cluj şi chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu şindrilă mucegăită, spintecă satul Jidoviţa şi aleargă spre Bistriţa, unde se pierde în cealaltă şosea naţională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârladului”.
Şi finalul, simetric, încheie rotund romanul cu aceeaşi imagine:
“Satul a rămas înapoi acelaşi, parcă nimic nu s-ar fi schimbat. Câţiva oameni s-au stins, alţii le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieţii, vremea vine nepăsătoare, ştergând toate urmele”.
Subiectul are o intrigă simplă. Ion Pop al Glanetaşului doreşte pământul cu o patimă mistuitoare, căci tatăl său, “sărac iască şi lenevior de n-avea pereche”, a mâncat repede zestrea Zenobiei, fiindcă “toate crâşmele le bătea”, cât e Armadia de mare; “fugea de muncă grea”.
Iubea pământul de mic copil. A crescut râvnind şi pizmuind pe cei bogaţi, dorind cu orice preţ să aibă pământ mult, cât mai mult: “De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”.
În acest scop o seduce pe Ana, fiica lui Vasile Baciu, “bocotanul satului”, deşi era urâtă şi n-o iubea. Urmându-şi cu viclenie şi tenacitate scopul, Ion intră în posesia pământurilor la care jinduise cu lăcomie. Dar iubirea ascunsă pentru Florica cea frumoasă şi săracă, măritată mai apoi cu George Bulbuc, nu-i dă pace.
Tratată inuman de către Ion şi de către tatăl ei, Ana îşi curmă viaţa. Romanul este, din acest punct de vedere, o dramă a căsniciei ţărăneşti în lupta pentru pământ. Copilul rămas se îmbolnăveşte şi moare, spre disperarea lui Ion, care vedea în el doar garanţia păstrării pământurilor lui Vasile Baciu.
Ion este ucis de către George Bulbuc, bărbatul Floricăi, când se lasă sedus de “glasul iubirii”, fiind astfel pedepsit pentru faptele sale nelegiuite.
Apreciat constant drept o mare construcţie epică, “o epopee a ţăranului român”, “Ion” este romanul unui destin individual, aşa cum însuşi autorul apreciază.
În centrul romanului stă figura lui Ion, monumental şi simbolic prin tragismul său, consumându-se între iubire şi patima pentru pământ. Eugen Lovinescu (în “Istoria literaturii române contemporane”) observa: “Ion este expresia instinctului de stăpânire a pământului, în slujba căruia pune o inteligenţă ascuţită, o viclenie procedurală şi, mai ales, o voinţă imensă”. Conturat obiectiv şi realist, într-o manieră modernă, sugestiile naturaliste se atenuează.
Aflăm că la şcoala din sat Ion a fost cel mai iubit elev al învăţătorului Herdelea, care mereu “i-a bătut capul Glanetaşului să dea pe Ion la şcoala cea mare din Armadia, să-l facă domn”. Era silitor şi cuminte, dar “îi era mai drag să păzească vacile pe câmpul pleşuv, să ţină coarnele plugului, să cosească, să fie veşnic însoţit cu pământul.”
Era chipeş, isteţ, iute şi harnic, dar sărăntoc. Dorinţa de a avea pământ îl obsedează. Faptele pun în lumină caracterul personajului. Scena înfruntării dintre Ion şi Vasile Baciu la hora duminicală dezvăluie starea lui Ion, notată cu minuţiozitate. Jignit de Vasile Baciu care-l numeşte “sărăntoc” şi “tâlhar”, în faţa satului, Ion reacţionează potrivit firii sale impulsive, violent. “Ion schimba feţe-feţe. Genunchii îi tremurau, iar în cerul gurii simţea o uscăciune parcă i s-ar fi aprins sufletul.”
Destinul fiecărui personaj devine şi o problemă de psihologie umană, determinată nu numai de elementul social, ci şi de impulsurile interioare, mai adânci ale fiinţei, care răbufnesc în situaţii limită.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
