Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Joc si joaca in literatura romana
Jocul nu este doar o tema culturala si literara, ci si, in buna masura, un mod de existenta. Intr-un anume fel, copilaria se confunda cu jocul. La aceasta varsta jocul este o forma de participare benevolta la cadrul si conventiile jocului. Joaca este depasita dintr-o nevoie de evadare, venita odata cu inaintarea in varsta, din imediat si de trecere intr-o lume a implinirilor virtuale. Jocul insemana nu doar placere, ci si indrazneala si risc, inteligenta, vocatie si experienta, acesta fiind o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o definitie unitara si multumitoare, data fiind marea diversitate a formelor sale de manifestare.
Dupa Roger Caillois, jocul nu este numai „activitatea specifica pe care o denumeste, ci totalitatea figurilor, simbolurilor sau instrumentelor necesare activitatii respective, sau functionarii unui ansamblu complex”. Caillois realizeaza o grupare a jocurilor in patru clase, identificand doua principii ale acestuia: pe de o parte „Paidia” se refera la o oarecare fantezie necontrolata, un principiu comun de divertisment, lipsa regulilor si a constrangerilor; la extremitatea opusa se situeaza „Ludus”, care presupune disciplina, supunerea in fata unor conventii, a unor imperative. Nu se pot opune, afirma scriitorul, jocurile de carti celor de indemanare. Trebuie sa se tina seama de atmosfera jocului si de natura participantilor, de modul in care ei sunt angrenati in joc. Un joc poate mobiliza mai multe energii sau calitati. Jocurile pot deveni, astfel, AGON (competitie), ALEA (noroc), MIMICRY (simulacru) si ILINX (vertij).
Principalele trasaturi ale jocului sunt evidentiate in studiul „Homo Ludens”: jocul „poate fi numit o actiune libera, constienta ca este <> si situata in afara vietii obisnuite, o actiune care totusi il poate absorbi cu totul pe jucator, o actiune de care nu este legat nici un interes material direct si care nu urmareste nici un folos, o actiune care se desfasoara in limitele unui timp determinat anume si ale unui spatiu determinat anume, o actiune care se petrece in ordine, dupa anumite reguli (...) Jocul este mai vechi decat cultura, pentru ca notiunea de cultura, oricat de incomplet ar fi ea definita, presupune in orice caz o societate omeneasca, iar animalele nu l-au asteptat pe om ca sa le invete sa se joace. Ba chiar se poate afirma, fara risc, ca civilizatia omeneasca nu a adaugat nici o caracteristica esentiala notiunii generale” .
Literatura insasi este un joc al timpului si al spatiului, al miscarii epice semnificative, al epocilor si al modelor. Poezia e un joc de cuvinte care creeaza un spatiu imaginar de o complexiatate fascinanta.
Tema jocului a fost tratata atat in texte fictionale, cat si nonfictionale. Tudor Arghezi este unul dintre autorii care au valorificat cel mai mult tema jocului in creatiile lor fictionale. Poezia „Prefata”, spre exemplu, din volumul „Tara piticilor”, explica, sub forma de joc, cum se infiinteaza cartea, ca o constructie colectiva, un joc, un exercitiu competitiv interpretat ca forma de implinire si de realizare a frumosului: „Intr-o zi, pe inserat,/ Ce sa vezi? Ne-am apucat,/ Doi parinti si doi copii,/ Din cartea cu jcarii,/ Sa mintim, sa povestim” , prin urmare, sa realizeze intriga unei lumi.
In poezia „Prefata”, tenta ludica ofera discursului poetic o nota de voiosie, in care fiecare element constitutiv dobandeste functie expresiva sau valoare simbolica. Actul artistic, atat de misterios in plan estetic, este explicat in registru colocvial, prin termeni de cea mai curenta folosinta, dar cu o ambiguitate suficienta pentru a crea efecte poetice, „Sa mintim, sa povestim/ Ce-am stiut si ce nu stim”, potentialii cititori fiind „alti copii, mai mici,/ Nici chiar mici de tot, dar nici/ Mari, ca de insuratoare”. Motivatia artistica este, ca in orice joc, „un ramasag” aparent didactic: „Cine poate scri mai iute/ Stihuri vreo cateva sute”. Initial, productia pare strict cantitativa, trudnica: „Si ne-am asternut pe scris./ Ochii ni s-au cam inchis,/ Mana ne-a cam amortit”, dar prin aparitia momentelor analizei estetice, efectul este contramandat: „Am citit in adunare/ Ce scrisese fiecare,/ Si din toate, vrea nu vrea,/ S-a ales povestea mea”. Rasplata creatiei nu iese, insa, din sfera ludicului cotidian aceasta fiind: „Am avut un sfert de mar/ Impartind un mar cretesc” , cu grija ca lacaomia copilareasca sa nu reuseasca a intuneca frumusetea reusitei: „Nu cumva ca sa jignesc/ Pe tovarasii de coate,/ Mancand sferturile toate.” Astfel se incheie prima parte a poeziei, de reconstructie a lumii, prin joc.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
