Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Klaus Schulze
Klaus Schulze este unul dintre putinii pionieri ai muzicii electronice în forma ei actuala. Dar el nu s-a limitat la atât devenind, în timp, un nume de referinta în muzica electronica moderna, nu doar prin bazele pe care le-a pus în acest domeniu, ci si prin compozitiile sale de mai tarziu. Acestea au evoluat în timp odata cu dezvoltarea tehnologica a sintetizatoarelor dar mai ales cu maturizarea lui de la un tânar plin de fantezie si ambitii la un compozitor experimentat care cunoaste tainele acestor instrumente minunate. Sintetizatoarele, pe cât de greu de folosit pe atât sunt de largi posibilitatile lor acustice, încât, dupa cum spunea chiar Klaus Schulze, nu exista sunet pe care sa nu-l poti obtine cu ajutorul lor. Drumul pâna la descoperirea sunetului dorit este însa foarte lung si complicat.
Nascut la Berlin pe 4 august 1947, într-un mediu artistic familial, mama fiind balerina iar tatal sciitor, micul Klaus, studiaza chitara înca de la 12 ani. Primele aparitii în public au început din anul 1960, el cântând la chitara electrica, chitara bas si percutie împreuna cu diferite formatii rock. Între anii 1968 si 1969 a activat ca baterist în formatia de muzica rock Psy Free. Trebuie mentionat ca muzica rock de atunci nu era în forma în care o stim noi azi. Era o muzica experimentala, cu multe improvizatii, mult mai aproape ca sonoritate de muzica electronica, încadrându-se în curentul rock-ului progresiv.
Trecerea lui Klaus Schulze de la acest gen de muzica spre muzica electronica s-a produs în 1969, când a devenit membru al celebrei formatii Tangerine Dreams, tot ca percutionist si împreuna cu aceasta a lansat albumul Electronic Meditation. Dupa un an îsi întemeiaza propria formatie de muzica electronica numita Ash Ra Tempel si dupa multe concerte cu aceasta lanseaza albumul cu acelasi nume.
Procesul evolutiei sale ca muzician a continuat din 1971 când se îndreapta spre cariera solistica în cadrul muzicii electronice. Un an mai tarziu, in 1972, lanseaza primul sau album solo, Irrlicht, realizat cu posibilitati tehnice minime, având la dispozitie doar un sintetizator rudimentar. Înca de la acest prim album se remarca preferinta sa pentru o organizare sonora cu totul originala, muzica sa încadrându-se oarecum în curentul minimal repetitiv, cu oscilatii de la evolutiv la nonevolutiv.
Preocuparea pentru gasirea unei forme de exprimare cât mai originale reiese si din titlul albumului sau din 1975 „Picture Music”, care reda într-un mod plastic tendinta sa de a descoperi o „cromatica” timbrala cât mai variata. Tot în 1975 lanseaza albumul „Timewind”, dedicat lui Richard Wagner al carui admirator s-a dovedit înca de la începuturi. Este prima creatie care se bucura de o larga recunoastere fiind distinsa cu premiul „Grand Prix International”. Admiratia pe care o are fata de marele maestru Richard Wagner se remarca si în abordarea unor trasaturi de stil specifice acestuia, cum ar fi „melodia infinita” si anumite solutii modulatorii care le întâlnim în a doua piesa a albumului (Wahnfried 1883). La acestea se adauga posibilitatile timbrale ale muzicii electronice care confera lucrarii un caracter profund meditativ. Prin comparatie, prima piesa (Bayreuth Return) este caracteristica stilului sau original evidentiat pe parcursul anilor de creatie.
Acest stil prezinta diferite caracteristici care îl disting complet de alti compozitori de muzica electronica. În primul rând, temporalitatea extinsa, prezenta la marea majoritate a pieselor sale, este un lucru mai rar întâlnit. Dimensiunile întinse ale acestora uimesc pe multi care nu i-au audiat muzica, ele întinzându-se chiar pâna la 30 de minute si chiar mai mult. În al doilea rând, el foloseste configuratii melodice de tip modal, linia melodica având o structura diferita de ceea ce se întelegea în perioada „clasica” prin sintagma „tema muzicala”. Ea are un caracter nedeterminat, astfel încât nu ramâne în mintea ascultatorului într-un mod clar conturat. Fiind foarte variata aceasta se modifica în functie de pedalele dinamice tonale peste care se suprapune. Aceste pedale dinamice se constituie din motive de câteva note ce se repeta. Ele dau muzicii lui Klaus Schulze un caracter repetitv si stau la baza pieselor sale, devenind coloana vertebrala pe care el construieste configuratiile melodice.
Repetitivitatea îi încadreaza creatia în curentul minimal, fiind o caracteristica a acestuia. El consta în folosirea a foarte putine elemente muzicale compensând prin repetarea propriu-zisa a unor figuri ritmico- melodice (în pedale). De asemenea, repetarea îndelungata face foarte grea, daca nu imposibila aplicarea acestei caracteristici instrumentelor neelectronice din cauza efortului prelungit al interpretilor. De aceea ea a devenit o posibilitate specifica sintetizatoarelor. În ceea ce priveste modulatiile, se poate vorbi de prezenta unor întregi zone armonice, schimbându-se nu numai pedalele dinamice ci si configuratiile melodice, ce se transpun pe o noua trepta în functie de armonie.
O alta caracteristica demna de remarcat a muzicii lui Klaus Schulze este faptul ca el schimba planurile sonore, în general, la o terta ascendenta sau descendenta, procedeu specific perioadei romantice. Felul în care foloseste modulatiile este de asemenea original. Rolul acestora este foarte important, tinând de expresivitatea piesei. Zonele armonice sunt extinse si se succed într-un timp atât de îndelungat încât trecerea la o noua armonie are un efect mult mai puternic, surprinzând ascultatorul obisnuit cu o singura armonie. Astfel, Klaus Schulze foloseste un procedeu de exploatare a temporalitatii. Perceptia ascultatorului se dilata, ajungând sa nu mai tina cont de trecerea timpului.
Experienta ritmica ca baterist este reflectata în muzica sa, în special în felul în care melodia este suprapusa peste pedalele dinamice. Unele configuratii ritmico- melodice sunt de o mare libertate metrica. Uneori se ajunge la o independenta metrica fata de pedalele dinamice, suprapunându-se formule binare si ternare. El si-a îmbogatit experienta în acest sens si în urma întâlnirii din 1976 cu Michael Shrieve care i-a insuflat o noua viziune mult mai naturala si în acelasi timp de o mare forta estetica. „Un ritm ar trebui sa fie ca bataia unei inimi, ca o respiratie. Asa cum a spus si Michael: <>. Si întradevar chiar am mers împreuna prin studio în ritmul sintetizatorului. Din acel moment am dobândit o întelegre diferita si mult mai buna, un simt mai profund al ritmului.” (Klaus Schulze, 1996). Astfel în anul 1976 a aparut albumul „Moondawn” ce reflecta în practica noua tendinta a muzicii sale descrisa mai sus.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
