Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Literatura religioasa in secolul XVII
În secolul XVII literatura religioasă ia o dezvoltare foarte însemnată. Numărul manuscriselor cât şi al tipăriturilor, ce cunoaştem din acest timp, este aşa de mare, încât nu se mai cere să le înşirăm pe toate. Vom vorbi numai de cele mai însemnate şi vom face cunoscut şi figurile acelor bărbaţi ai bisericii care au lucrat în această direcţiune.
Bibliografia românească veche ne arată 83 de tipărituri în acest secol, în ţările române. Mai toate sunt de natură religioasă. Cele româneşti ne dau cărţile fundamentale ale bisericii creştine. Din acest timp avem cea dintâi biblie completă: este aşa-numita Biblie a lui Şerban din 1688. Psalmii lui David apar în Transilvania, într-o traducere tipărită la Bălgrad (Alba-Iulia) în 1651 şi în Moldova în cele două traduceri ale lui Dosoftei. Noul Testament cu text simplu sau cu comentarii (cazanii) este însă cartea cea mai răspândită, dar din toate traducţiile şi ediţiile câte se cunosc, nici una nu e tipărită în Moldova. În schimb, în Moldova apare cea dintâi culegere de Vieţi ale sfinţilor, în marea lucrare în 4 volume datorită mitropolitului Dosoftei şi tipărită la Iaşi între anii 1682-1686. Cărţile de ritual (Liturghii, Ceasloave, Molitfelnice) ocupă un loc în semnat şi se găsesc tipărite în câteşitrele principatele.
Se ştie că în secolul XVII biserica română este tulburată de propaganda calvină şi luterană. Propaganda aceasta pe care a studiat-o amănunţit episcopul Melchisedec (în opera sa: Biserica ortodoxă în luptă cu protestantismul, 1890) s-a manifestat prin cărţi şi aceste cărţi au provocat polemici. Literatura română a timpului s-a îmbogăţit deci prin câteva catehisme şi răspunsuri de combatere sau de apărare. E păcat că din Catehismul calvinesc tipărit la Bălgrad (Alba-Iulia) în 1640 nu se află nici un exemplar. Din Răspunsurile la acest catehism, tipărite de mitropolitul Varlaam în 1650 este unul la Academie, dar nu e încă studiat. Posedăm şi replica făcută de calvini în cartea Scutul catehismului tipărită la Alba-Iulia în 1656 (pe care Bariţ a retipărit-o în 1879 la Sibiu).
Literatura religioasă este mai variată în acest secol, căci, afară de cărţile pe care le pomenirăm până aci, - se mai publică - însă tot numai traduceri - o colecţie de propovedanii la morţi de către Popa Ion din Vinţ în 1683; explicarea celor 7 taine, tipărită la Iaşi în 1644; o poveste despre cei 40 de mucenici, tipărită în Alba-Iulia în 1689 ş.a.
Din toate aceste cărţi vom alege pe cele mai însemnate.
ÎN TRANSILVANIA
Ieromonahul Silvestru, despre care nu avem cunoştinţe biografice, a tradus Cazania (Evanghelie învăţătoare) de la Govora, din ruseşte, din porunca lui Matei Basarab şi după îndemnul mitropolitului şi al episcopilor. Această traducere a fost tipărită la mănăstirea Govora în 1642 de către Preda.
Tot el a început, din porunca lui Racotzi, principele Transilvaniei, să traducă Noul testament sau împăcarea cu legea nouă a lui Hristos, însă murind nu a putut termina lucrarea, care s-a completat şi s-a tipărit mai târziu de mitropolitul Simion Ştefan, în anul 1648.
Mitropolitul Simion Ştefan (1643-1651), a dat mare îndemn tipăririi şi traducerii de cărţi bisericeşti, în timpul cât a păstorit.
Tipărind Noul Testament al lui Silvestru, el face o declaraţiune de mulţumire către George Racotzi, principele Transilvaniei, apoi o prefaţă către cititor. Aici ne spune că, îndată după moartea lui Silvestru, a cercetat lucrarea acestuia şi a aflat o sumă de greşeli, provenite din pricină că traducătorul răposat nu ştia bine greceşte. De aceea a luat texte greceşti, latineşti şi slavoneşti şi a completat lucrarea pe care ar voi s-o vadă citită de toţi românii, nu numai de cei din Transilvania.
Popa Ion din Vinţ a lăsat următoarele lucrări traduse şi tipărite:
Sicriul de aur, tipărit în Sassebeş, 1863, după porunca principelui Mihail Apafi. În dedicaţiunea către principe, prezintă lucrarea din partea sa şi din a tuturor protopopilor şi "cu tot săborul românilor din Ardeal". Această carte e o colecţiune de predici, care trebuiesc rostite de preoţi la diferite înmormântări.
Cărare pre scurt pe fapte bune îndreptătoare. Se cunoaşte un singur exemplar şi aceluia îi lipseşte titlul. E un mic tractat de morală practică, pornind cu deosebire din preocupaţiune religioasă, formulat în întrebări şi răspunsuri. S-a tipărit în 1685.
Popa Ion din Sân-Petru, a copiat la 1620 trei cărţi poporane: Alexandria, Floarea Darurilor şi Rojdanicul.
Manuscrisul, numit "Codex Neagoeanus", fiindcă e proprietatea d-lui Profesor Neagoe, a fost cercetat de d-l I. Bianu în "Columna lui Traian" (1883) unde a publicat şi extrase.
Acest preot nu poate fi socotit ca traducător din slavoneşte, fiindcă nu spune că le-a tradus şi apoi, în vreo patruzeci de zile, cât mărturiseşte însuşi că a întrebuinţat, nu se putea face traducerea şi prescrierea pe curat.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
