Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Mihai Eminescu - poet national si universal
Mihai Eminescu este în literatura română poetul nepereche a cărui operă învinge timpul, după cum afirmă George Călinescu. El este cel mai mare poet naţional, care exprimă cel mai bine şi cel mai complet spiritualitatea românească. Eminescu reprezinta o valoare si pe plan international, el imbogatind trasaturile romantismului prin elemente noi ale creatiei lui. Operele sale stau alaturi, in literatura universala, de cele ale altor romantici ca Victor Hugo, Novalis si Byron.
Romantismul este un curent literar artistic ce apare la sfarsitul secolului al XVIII-lea in Anglia si Germania si se dezvolta pe parcursul secolului urmator in toata Europa. Estetica romantica neaga clasicismul evidentiind spiritul de revolta si dorinta de innoire a lumii.
Opera eminesciana marcheaza in literatura romana apogeul romantusmului, Mihai Eminescu fiind considerat ultimul poet romantic european.Poetul si-a marturisit apartenenta la acest curent in poezia „Eu nu cred nici in Iehova”:
„Nu ma-incantati nici cu clasici,
Nici cu stil curat si antic
Toate-mi sunt de o potriva
Eu raman ce-am fost, romantic.”
Eminescu a preluat din romantismul german teme si motive precum si teoria romantica a geniului din opera „Lumea ca vointa si reprezentare” a lui Arthur Schopenhauer. In conceptia filozofului german, omul de geniu se detaseaza de omul obisnuit prin dorinta de absolut, prin capacitatea de a-si depasi interesele, de a armoniza fantezia cu ratiunea. In opozitie cu acesta omul obisnuit duce o existenta limitata, efemera, pe cand omul de geniu poate fi eternizat prin creatie. Filozofia germana a repezentat una dintre cele mai importate surse de inspiratie pentru Eminescu, ipostaza omului de geniu aparand in numeroare poezii. In poemul „Luceafarul”, geniul este Hyperion ce doreste sa renunte la nemurire pentru a se implini pe plan erotic. El constientizeaza, in final, caracterul imposibil al dorintei sale datorita incompatibilitatii dintre lumea sa si cea omeneasca. Astfel, omul de geniu al lui Eminescu este inzestrat si cu capacitate afectiva pe langa cea de cunoastere asa cum apare in literatura germana.
O alta sursa de inspiratie o reprezinta filozofia indiana. Un concept preluat din Upanisade este „tat twam osi” prezent in poezia „Memento mori”, ce prespune identificare sinelui subiectiv cu sinele universal. Deasemenea imnurile Rig-Veda au stat la baza conceperii poemului „Luceafarul”.
Din filozofia greaca,Eminescu a apelat la operele lui Platon, Aristotel si Socratede unde a preluat conceptul de tip stoic „Cunoaste-te pe tine insuti” ce apare in poezia „Glossa”.
Scriitorul a valorificat si sursele de inpiratie nationala cum ar fi miturile, legendele, folclorul. Criticul literar Eugen Simion identifica opt mituri fundamentale in opera eminesciana: mitul cosmogonic („Memento mori”), mitul istoriei („Scrisoarea III”), mitul inteleptului („Memento mori”), mitul erotic („Floare albastra”), cel oniric („Sarmanul Dionis”), mitul regresiunii la elementar („Mai am un singur dor”), mitul creatorului („Epigonii”) si cel al poeziei („Numai poetul”). Folclorul a reprezentat un important element in operele scriitorului.Eminescu a stiut sa culeaga si sa valorifice motivele folclorice ducand la desavarsire cantecul popular. El a intuit că limbajul poetic trebuie să porneasca de la operele folclorice şi de la texte vechi, care conservă formele cele mai rezistente de limbă. Astfel, tipul de poet pentru care opteaza Eminescu este cel de tip bard care este capabil sa creeze un limbaj liric paradisiac avand la baza miturle, legendele si folclorul.
Temele romantice cel mai des intalnite in poeziile lui Eminescu sunt natura, viata, moartea, iubirea, istoria si timpul.Tema naturii este strans legata de cea a iubirii,natura fiind element rezonator al trairilor poetului care isi proiecteaza de fiecare data sentimentele in universul inconjurator.Astfel in poezia „Floare albastra” natura este una a inceputului de lume, nealterata de prezenta umana. Ea ocroteste cuplul adamic de ochii profani : „Acolo-n ochi de padure,
Langa balta cea senina
Si sub trestia cea lina
Vom sedea in foi de mure.”
Idealul de iubire se proiecteaza intr-un paradis terestru.Trecerea de la regimul diurn la cel nocturn sugereaza, in corespondenta natura-iubire, accentuarea intimitatii:
„Pe carare-n bolti de frunze,
Apucand spre sat in vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.”
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
