Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
O familie de tarani
Romanul "Morometii", veritabila saga a unei familii de tarani din spatiul rural interbelic, fixeaza in eternitate o realitate pierduta, aceea a satului romanesc traditional pe cale de disparitie, a ultimilor tarani arhaici, autentici, care se pierd treptat in negura devoratoare a timpului si a unei istorii necrutatoare. De altfel, romanul se deschide amplu, sub semnul unei temporalitati inca blande, cu memorabila fraza: "in campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare". Temporalitatea este insa drama personajelor lui Marin Preda, asa cum el insusi marturiseste in "Cel mai iubit dintre pamanteni": "Aici e eroarea, coboram in temporal [...] temporalul e infernul... Cine ne impiedica sa traim prin intemporalul din noi?, ma intrebam, stapanit de o totala neputinta de a intelege neintelegerea." Pe panta temporala similara cu cea a lui Dante din "Divina Comedie", in "Morometii" asistam la o dubla coborare: din netimp, avand cazul sau particular, timpul circular, in timpul profan, cat si din timpul profan intr-un timp aparent
nemiscat, senzatie generata de apropierea de marginile texturii materiale a lumii comune. De aici rezulta aceasta falsa protectie a lui Moromete, nemiscarea si amagirea lui: situat intr-un taram al aparentelor, el are iluzia ca niciodata nu se va schimba nimic. Lucrul este fals: el va decadea din postura de patriarh, stapanitor si protector al familiei, "turnul de fildes" al propriei lumi se va prabusi cu zgomot de tunet, in momentul venirii noii oranduiri, cea comunista. Intemporalul din el se epuizeaza prin aceasta stranie senzatie de nemiscare, de contemplativitate interioara a lumii: aceasta este vina pe care nici macar nu o constientizeaza, prins in discutii interminabile despre oamenii politici ai vremii.
Timpul acesta, curgand dupa un tipic bine studiat, in acelasi ritm in care curge apa Dunarii la vale, la campie, nu semnaleaza factologic nimic deosebit: Morometii iau cina linistiti in tinda, la o masa joasa de lemn, pe niste scaunele cat palma, mancand traditionala mamaliga. Cei trei frati mai mari, Paraschiv, Nila si Achim, provin dintr-o alta casatorie, fiind din aceasta cauza pusi intr-o situatie oarecum defavorizata fata de restul familiei. De aceea, simbolic, prefigurand conflictul de mai tarziu, ei se asaza mai departe, parca gata de a-si lua zborul. in schimb, Catrina, sotia lui Moromete, se grupeaza cu propriile progenituri: "De cealalta parte a mesei, langa vatra, jumatate intoarsa spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc, statea intotdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculaie, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete. Dar Catrina fusese si ea maritata inainte de a-1 lua pe Moromete: barbatul acesta ii murise in timpul razboiului...". Catrina este o femeie muncitoare, supusa unui scop utilitar, ca de altfel toate femeile de la tara. Singurele indatoriri ale unui astfel de tip feminin sunt sa faca mancare si copii, ajutand, cand este cazul, la strangerea recoltei de pe camp. Nu este greu de inteles: taranii sunt oameni simpli, pentru care toate lucrurile sunt dinainte cunoscute, trebuind sa foloseasca unui scop, ascultand parca de monadele lui Leibniz. Femeia se incadreaza in aceste simple tipare de gandire: motivul existentei sale este pur practic, ea devenind un sclav al acesteia. De aceea, intr-un astfel de univers fara mistere, evenimentele iesite din comun sunt rare. Niculaie, mezinul familiei, mai alearga din cand in cand dupa oaia Bisisica, un simbol al destinului sau intortocheat, o fata este fluierata la gard de un flacau, mai moare cineva sau se mai casatoreste o noua pereche. O lume taraneasca in care nu se intampla nimic deosebit, in care ciclurile naturii continua la nesfarsit, intr-o succesiune aleatorie, unde evenimentele cu adevarat nefaste, generatoare de necazuri, sunt referitoare la plata darilor, a fonciirei. La inceput, cand timpul pare sa treaca fara graba, familia nucleara a lui «loi omete este bine constituita: Achim, Nila si Paraschiv, Tita si Ilinca, Niculaie, Catrina Moromete, casatorita prima data cu un baiat, al lui Nafliu, alcatuiesc un tot, isi desfasoara viata intr-un spatiu tipic taranesc, in casa din care sunt descrise doar tinda si odaia a doua, restul ramanand in intuneric. in jurul acestei celule, la fel ca in satele arhaice descrise de antropologi,
;alte celule, mai mult sau mai putin inchegate. Pe masura ce roata timpului se invarte, eenfrifuge ii imprastie pe membrii familiei unul cate unul. Destramarea iluziei incepe o dati cu fii^» celor trei frati la Bucuresti, de unde nu se mai intorc. in volumul al doilea, Motcmete incearca sa-i aduca in sat, dar nu reuseste, iar Catrina se instraineaza total de barbatul ei f^tftru acest fapt. Mai tarziu, Niculaie se va desparti, la fel ca fratii sai, de linia urmata de Moromete, devenind un fervent sustinator al noii societati comuniste. Greseala lui Niculaie va csnsta, insa, in reiterarea increderii in iluzie. El va deveni, in "Marele singuratic", un solitar, un instrainat, ca si tatal sau.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
