Organizarea statisticii in Romania
ISTORIA STATISTICII IN ROMÂNIA SI PE PLAN INTERNATIONAL
Definitia statisticii este spune „ Etimologia : termenul statistica ne trimite la cuvântul „status” cu sensul de stare politica” .Cuvântul statistica este atribuit lui Gottfried Achenwall (1746) , ca o stiinta a descoperirii statului , folosit pentru productie sau consum de produse .
Este vorba de cu totul alt gen de „statisticã" decât cea de vechi tip Sansovino, adicã nu de descrieri ale „Statelor" ci de operatii migãloase de înregistrare, numãrare ºi mãsurãtoare a diverselor fenomene sociale, demografice, economice, culturale - precum si de efectuarea unor calcule permisând întelegerea comparativã a stãrilor sociale din diverse regiuni, fie provincii interne ale unei tãri, fie chiar de la o tarã la alta.
„Statistica se practica sub forma de numerotare a populatiei si de evidenta a bunurilor materiale”(Statistica,edit.Economica,Bucuresti,2000 ,pag.,autor Elisabeta Jaba ).Aceste metode de statisticii se organizau în primele secole de romani ,egipteni sau alte popoare pentru numerotarea populatiei .Diverse statisticii aparute la Egiptenii(2650-2190)… (practicau înregistrari cu ajutorul Nilometrului ,asa numit barometru economic ,pentru a masura nivelul Nilului si pe aceasta baza se aprecia fertilitatea Nilului) sau ( din motive fiscale ,din 2 în 2 ani sa faceau recensamântul aurului si al domeniilor ,tot aici gasim si evidentele piramidelor ,cu privire la cei care aveau sa-i slujeasca lui Faraon dupa moarte, în lume mortilor ) .„ Moise a facut o numerotare a populatiei „.Roma antica (500 î.e.n.,) Servius Iullius (578-534 î.e.n.) a atribuit o mare importanta numaratorii populatiei.
Cea dintâi stire despre organizarea unor asemenea moduri de documentare o avem în legãturã cu organizarea la noi a Regulamentelor Organice, de fapt prima încercare de modernizare a Principatelor. Se ºtie astfel cã aceste Regulamente prevedeau organizarea unor secsii de statisticã pe lângã Departamentul treburilor dinlãuntru, cu sarcina sã execute periodic „catagrafiile" necesare mai ales din punct de vedere fiscal ºi pentru reglementarea drepturilor de strãmutare a sãranilor dintr-un sat în altul, îngãduite doar la cinci ani o datã, cu prilejul efectuãrii „catagrafiilor".
Aceste catagrafii erau înscrieri în cataloage stabilite nominal, sat de sat ºi gospodãrie de gospodãrie, a tuturor celor care puteau fi exploatasi fiscal prin dajdii ºi bir. Stabilite periodic, ele formeazã un izvor de informasii extrem de lãmuritor din multiple puncte de vedere, nu numai demografic ci ºi economic. Textele acestor categorii nu au fost însã publicate ºi parte din ele s-au ºi pierdut, rãmânându-ne din întâmplare doar cât a putut copia din ele Ion Donat, care le-a ºi supus unor prelucrãri statistice, cartografiind rezultatele obtinute, operatie care fusese de fapt începutã de Anton Golopentia fãrã sã poatã fi dusã la bun capãt. De la Ion Donat ne-au rãmas însã lucruri care se continuã azi, o parte din ele fiind chiar ajunse la stadiul în care pot fi tipãrite, cum e de pildã cu Catagrafia din 1833 privitoare la întreaga Oltenie ºi la un judes din Muntenia.
Avem deci deschis în fata noastrã un vast câmp de lucru, care necesitã colaborarea unor colective de specialiºti istorici, statisticieni, lingviºti ºi geografi, care aºteaptã a fi continuatã, cu certitudinea cã grasie muncii lor vom avea despre tãrile noastre informatii cu mult mai verosimile decât aprecierile fãcute ’grosso modo’ de unii si de altii, mai mult sau mai putin chemati a face asemenea lucrãri, aceºtia neputându-ne da decât „ordinea de mãrime" a unor fenomene sociale, nicidecum o statisticã a lor stabilitã pe bazã de numãrare, mãsurare ºi calculare.
Dispunem totusi de o lucrare de caracter stiintific, alcãtuitã de un cunoscãtor al tehnicilor statistice care a avut ºi posibilitatea sã se informeze prin consultarea documentelor de stat, existente în serviciile curente ale diverselor organizasii administrative de stat, interesul lor continuând totusi a fi dominant fiscal.
Prima descriere sistematica a fost facuta de Francesco Sansarino (1521-1583) în Venetia. Cel mai de seama popularizator al statisticii a fost Gottfried Achennwall (1719-1772),profesor de drept international si de stiinte politice la Gottingen ,care a fost declarat în repetate rânduri „parintele statisticii”
În România ,începuturile statisticii au fost conturate prin contributiile unor personalitatii cum ar fii: Mavcordat ,care a contribiut la statistica pentru a reface potentialul demofiscal al tarii,
Dionisie Pop Martian,(1829-1865), tânãr ardelean cu ºcoli fãcute la Viena, statistician, economist ºi primul director al Oficiului Central al Statisticii din România ,a organizat primul recensãmânt modern din România (1860), adãuga „Analelor economice" scurte „monografii" sociale sub numele de „vizitatiuni", asa cum fãcuse ºi Creangã ºi mai ales, aºa cum vom arãta în amãnunt, Ion Ionescu de la Brad.
În acelasi an, Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), (agronom ,economist si statistica, profesor la Academia Mihaileana (1842) ocupã ºi el postul de ºef al „Direcsiei de statisticã a Moldovei", aceºti doi procedând, fiecare în zona sa, la efectuarea în (1859-1860) a unui recensãmânt cu rezultatele publicate în „Analele statistice pentru cunoºtinsa pãrþii muntene din România" (1860-1864) ºi în „Lucrãrile statistice ale Moldovei". În 1852 principatele fiind acum unite, cele douã oficii statistice se contopesc, sub direcsia lui Pop Martian într-un „Oficiu central de statisticã administrativã".
E remarcabil faptul cã aceºti statisticieni începãtori, ca ºi cei care i-au urmat de altfel, au fost oameni de ºtiinsã de o deosebitã valoare. Dionisie Pop Marþian era un economist de frunte, de fapt redactorul primului curs de nivel universitar de economie politicã, publicând ºi Analele economice, sursã de informaþie nepretuitã pentru întreaga acea epocã.
Ion Ionescu de al Brad este de asemenea cel mai de seamã cercetãtor al stãrilor sociale de la noi, despre care vom vorbi mai pe larg.
De asemenea avem si lucrari de antropogeografie, în care geografii au continuat sã arate un deosebit interes nu numai pentru problemele de geografie fizicã, ci ºi pentru cele de geografie umanã, problemele sociale impunându-li-se ºi lor cu precãdere, uneori doar sub forma preocupãrilor etnografice, alte ori însã cu directã înfãþiºare a unor studii de „sociologie" propriu-zisã.
În afarã de lucrãrile lui Simion Mehedinþi ºi George Vâlsan, sunt de luat înseamnã mai ales cele ale lui Vintilã Mihãilescu care au meritul de a fi premergãtoarele unei „sociologii urbane", în aceastã privinþã putând fi înregistratã încã o întâietate româneascã certã în istoria ºtiinselor umane. E de citat astfel în primul rând analiza lui asupra oraºului Bucuresti, precum ºi monografia regiunilor rurale ale Vlãsiei ºi Moºtiºtei.
Primele expuneri sintetice ale principatelor Unite
Dorinta de a înfãtisa un tablou general, atotcuprinzãtor, a tuturor problemelor sociale din Muntenia ºi Moldova este, dupã cum am vãzut, veche, urmãrind scopuri diverse. Din ce în ce mai clar rezultã însã cã „documentãrile" strânse pentru asemenea înfãþiºãri de sintezã au cãpãtat un caracter din ce în ce mai ºtiinsific, interesând autori apartinând unor cercuri de interese diferite, interne si externe, adresându-se unor lectori si ei diversi, unii dorind a stãpâni si exploata viata localã, altii dimpotrivã de a o organiza modernizând-o la nivel european.
În 1919 a fost creata Directia Generala de Statistica si in 1925 Institutul General de Statistica a Statului, in 1936 a fost adoptata Legea privind Institutul Central de Statistica, iar in 1951 a fost creata Directia Centrala de Statistica. In cele din urma , Institutul National de Statistica a luat fiinta pe baza Decretului nr. 27 din 30 decembrie 1989.
Ordonanta Guvernului nr. 9/1992 privind Organizarea si functionarea statisticii oficiale in Romania, aprobata de Legea nr. 11/1994, este in curs de actualizare pentru totala corespondenta a cadrului legal statistic cu mediul social si economic national. In plus, se va acorda atentie principiilor importante cat si prevederilor prin care statistica romaneasca va fi aliniata din punct de vedere al regulamentelor legale la statistica tarilor cu traditii democratice (in special cu Regulamentul Consiliului 322/1997 privind statistica comunitara din 17 februarie 1997).
Ordonanta care amendeaza pe cea de mai sus a fost aprobata de Guvern si urmeaza sa fie supusa aprobarii finale a Parlamentului dupa care va deveni Lege cu putere deplina.
Declaratia Comuna semnata cu alte oficii de statistica din tarile in tranzitie si cu Eurostat in ianuarie 1994, cat si Declaratia Comuna semnata pe baza bilaterala in acelasi an de INS si Eurostat reprezinta piatra de temelie pentru apropierea sistemului statistic romanesc.
Pentru a asigura caracterul obiectiv, transparent si stiintific al metodologiilor, indicatorilor, nomenclatoarelor, clasificarilor folosite in activitatea statistica, a fost infiintat Consiliul pentru Coordonarea Activitatii Statistice.
Consiliul este un organism consultativ statistic colectiv care cuprinde reprezentanti ai Guvernului sau ai altor agentii similare, cat si institute de cercetare, organizatii publice, sindicate si Banca Nationala a Romaniei.
Consiliul are ca scop principal analiza si omologarea strategiei generale a dezvoltarii sistemului statistic national, proiectelor de acte legale privind statistica, rapoartelor activitatii INS si Programului Anual de Anchete Statistice.
Activitatile de statistica la noi în tara sunt coordonate de Comisia Nationala pentru statisticii. Activitatea ei consta în culegerea datelor de câtre furnizorii ,transmiterea , prelucrarea si transmiterea lor necesare guvernului ,agentilor economici , institutiilor si beneficiarilor .
Cea dintâi expunere „prospect" a tãrii din 1867
Abia întemeiate, Principatele Munteniei si Moldovei au simtit nevoia de a se face cunoscute strãinãtãþii, desigur ºi în nãdejdea de a atrage în felul acesta atensia asupra posibilitãþilor de stabilire a unor relatii comerciale.
Încã din 1865 Guvernul român fusese înºtiinsat de agentul sãu din Paris despre dispozitiile ce se luau cu privire la o Expozitie Universalã ce urma sã se deschidã în 1867. Prezenþa noastrã la aceastã Expoziþie, cu un pavilion propriu, avea desigur o importantã nu numai comercialã ci în primul rând politicã, dat fiind cã era pentru prima oarã când aveam prilejul sã ne prezentãm pe scena lumii ca stat independent, iar nu ca o simplã anexã a Imperiului Otoman. Guvernul a socotit deci de cuviinþã sã participãm la aceastã Expoziþie, profitând de bunãvoinþa Frantei care întelegea sã ne primeascã cu un pavilion propriu, iar nu ca o simplã anexã a Imperiului Otoman. Guvernul a dat deci lui Alexandru Odobescu, care fusese încã de la vârsta de 24 ani ministru al Cultelor ºi avea acum 31 de ani, însãrcinarea de Comisar al Guvernului Român pe lângã Comisariatul Expoziþiei, ºi pe aceea de a pleda pe lângã Guvernul francez dreptul nostru la un pavilion propriu.
Odobescu a lu-at deci contact cu organizatorul acestei expozitii, care nu era altul decât Frédéric Le Play, vestit sociolog, creator al „monografiilor de familie", încã de pe atunci cunoscut ca autor al seriei de cercetãri Les ouvriers européens (1885) si La réforme sociale (1865) care avea despre muzeografie o conceptie sociologicã originalã, socotind cã muzeele sunt un mijloc de cunoaºtere sinteticã a vieþii sociale, iar Expozitiile internationale o unealtã de sociologie comparatã, de reciprocã cunoaºtere între nasiuni si de schimb de experientã.
Atât Odobescu, care a organizat sectia de „etnologie" a pavilionului nostru, si care a lucrat mai mult ca „economist", au avut desigur ce învãþa de la Le Play. În 1865, Odobescu avea sã prezente sistematic problemelor celor douã Principate, Muntenia ºi Moldova, acum unite în domnia lui Alexandru Cuza, sub forma unei „monografii prospect" redactatã în limba francezã, menitã sã dea informaþiile necesare pentru lãmurirea opiniei publice occidentale asupra þãrii ºi problemelor ei, actuale ºi viitoare. Textul a ºi fost tipãrit în 1867, fãrã sã poarte numele autorilor, sub titlul de Notice sur la Roumanie, principalement au point de vue de son économie rurale, industrielle et comerciale; avec une carte de la Principauté de Roumanie, sub rãspunderea unei „Commission princière de la Roumanie".
Reluarea ei de cãtre Obedenaru în 1876
Tema a fost reluatã în 1876 de cãtre M. G. Obedenaru, aducând-o la zi ºi completând-o cu noi informasii, într-o lucrare scrisã tot în francezã, în acelaºi scop de a face cunoscutã sara în strãinãtate. Ideea ei de bazã este cã economia unei þãri nu se poate înþelege decât în legãturã cu geografia, instituþiile politice, psihologia si antropologia tãrii.
Lucrarea cuprinde deci capitole privind geografia, climatologia, formatiunile administrative-politice, agricultura, zootehnia, industria, cãile de comunicatie, productia si consumul, comertul, orasele, organizarea statului, antropologia, etnografia si demografia, toate pe baza „unei mai atente folosiri a datelor oficiale" câte existau la acea epocã.
|
