Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Problematica echilibrului european
Marile monarhii ale epocii moderne, după constituirea şi consolidarea lor, şi-au îndreptat privirile afară, căutând să-şi mărească teritoriile şi puterea pe seama statelor mai slabe; în consecinţă, împotriva tendinţelor expansioniste ale câte unei mari puteri, „care ameninţa să rupă raportul de forţe dintre puterile concurente” a fost adoptată şi ridicată la rang de principiu, în practica relaţiilor internaţionale, ideea de echilibru.
Consecinţa firească a acestei noi politici a dus la intensificarea legăturilor între părţile interesate, fapt reflectat direct asupra ambasadelor permanente. Constatăm astfel, că din instinctivă şi empirică, cum se manifestase în secolul al XV-lea la statele italiene, politica de echilibru devine, în veacul al XVII-lea, raţională, ceea ce determină ca ea „să se ridice la înălţimea unei reguli de drept, capabilă să domine relaţiile internaţionale, ambiţioasă să rezolve şi chiar să prevină conflictele forţei brutale”.
Adoptarea politicii de echilibru, „piatra unghiulară a politicii şi ideea dominantă în toată istoria modernă”, s-a făcut din dorinţa de a asigura Europei un anumit grad de securitate colectivă. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, ea a urmărit, cu predilecţie, să bareze drumul monarhiei universale, dar odată cu intrarea, în veacul al XVIII-lea, a Prusiei şi Rusiei în rândul marilor puteri, ea se deformează şi dintr-o coaliţie defensivă a statelor ameninţate de o mare putere devine un sistem de ocupare a noi teritorii, cuceririle Imperiului habsburgic, ale Marii Britanii, ale Prusiei şi Rusiei, fiind rodul unei politici egoiste şi ambiţioase. Până la începutul secolului al XIX-lea, principiul echilibrului, ce dominase viaţa politică fără nici o concurenţă timp de două veacuri, s-a confruntat cu o nouă idee, principiul naţionalităţilor, pe care Napoleon al III-lea (1852-1870), a încercat, într-o anumită măsură, să o pună în practică; principiul naţionalităţilor va triumfa de-abia la sfârşitul primului război mondial.
În a doua jumătate a secolului trecut, ideea de echilibru a fost dublată de aşa-numita „răspundere colectivă”, prin care se înţelegea supravegherea de către marile puteri a comportamentului statelor mici şi mijlocii, pentru asigurarea păcii între ele şi „prevenirea transformării crizei dintre micile puteri într-o criză între marile puteri”, iar „în acest cadru dreptul de intervenţie reprezenta un principiu general acceptat.”
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
