Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Problemele businessului mic si mijlociu in R. Moldova
Businessul privat în R. Moldova a început sa apara si sa se dezvolte pe la sfîrsitul anilor 80, dupa liberalizarea gorbaciovista. Primele semne de viata ale privatilor au aparut odata cu fondarea primelor cooperative. Acestea din urma au disparut cu timpul, în locul lor aparînd SRL-uri, Societati pe Actiuni, Întreprinderi Individuale. Dupa demararea privatizarii pamînturilor au aparut si Gospodariile de fermieri, Asociatii, etc.
Scopul tuturor celor care au initiat afaceri proprii a fost cîstigarea unui ban propriu, într-o afacere proprie. Si iata de aici au început problemele. Primele probleme au fost de mentalitate. Oamenii primeau foarte greu în sufletul lor noul fenomen economic – businessul privat. De obicei „particularii” erau priviti cu suspiciune ca pe niste afaceristi si demolatori ai sistemului. Dar aceasta stare de suspiciune a fost depasita destul de repede, odata cu prosperarea primelor si aparitia multora care doreau sa aiba afaceri proprii.
Aceste probleme aveau sa le para primelor businessmeni floare la ureche dupa ce au aparut altele, cu mult mai complicate, si care dureaza pîna în ziua de astazi – relatiile cu statul, adica cu institutiile de stat.
Brusc statul a început sa se intereseze foarte mult de activitatea businessului privat. Si asta în conditiile în care destul de mult timp nici nu l-a observat. A aparut si o patologie noua la organele statale – frica cronica ca nu cumva cetatenii sa se îmbogateasca prea tare. Si au început a pune piedici. Impozite mari, controale frecvente, cerinte igienice exagerate, standardizate, licentiere, autorizatii, etc.
Pentru niste întreprinderi mari aceste lucruri erau cunoscute, sau daca nu, macar foarte usor de realizat, data fiind puterea financiara de care dispuneau. Cu toate ca istoria cunoaste cazuri cînd si asemenea întreprinderi dadeau faliment din cauza legislatiei anapoda.
Pentru cei cu pile, cu fini, nanasi si cumetri din Guvern sau Parlament, aceste probleme la fel erau si mai sunt foarte usor de rezolvat.
Si nimeni, pîna nu demult, nu si-a pus întrebarea: dar ce facem cu micul business? Asta de unde sa ia bani pentru mita? De unde sa ia înca 10 ore (plus cele 24) ca sa treaca prin renumitul teasc al birocratiei sovietice din independenta R. Moldova?
Businessul mic în statele dezvoltate
O economie dezvoltata nu înseamna altceva decît întreprinderi sanatoase, business orientat spre o dezvoltare continua, implementarea noilor tehnologii, si cel mai important – un consumator cu putere mare de cumparare. Ori la noi nici unul din aceste elemente nu este prezent, ceea ce si face ca sa ramînem într-o economie falimentara. Consumatorul despre care vorbeam mai sus nu este altceva decît clasa medie, care în tarile dezvoltate nu-s altcineva decît întreprinzatorii privati, oameni care au afaceri proprii mici si mijlocii.
E bine acolo unde nu suntem noi?
În Italia de exemplu, 90 % din întreprinderi sunt mici si mijlocii, numarul mediu de angajati fiind de 3-4 persoane. Sunt foarte raspîndite afacerile de familie, în care activeaza doar membrii familiei. Dezvoltarea pe aceasta cale a fost încurajata si stimulata nu numai de statul italian, dar si de companiile mari. Si asta pentru ca companiile mari sunt interesate sa plaseze unele comenzi de fabricare a materialelor de completare întreprinderilor mici, ele ocupîndu-se doar cu asamblarea. Efectul este bine cunoscut – productivitate înalta a muncii, valoare adaugata a produsului mare, etc.
Un alt segment, altul decît producerea, îl constituie serviciile. Oamenii singuri au înteles ca este mai convenabil sa te adresezi dupa un serviciu la o firma mica decît la una mare, pentru ca cea mica activeaza într-un teritoriu restrîns, astfel reactionînd foarte repede la cererea clientului, pe cînd birocratia din marile companii, cauzeaza totdeauna la întîrzieri neconvenabile.
La fel stau lucrurile si în Japonia, Taiwan si China. Mai ales atunci cînd vorbim de uzinele de asamblare a tehnicii de calcul, aparatelor de uz casnic, etc. Astfel, pe lînga întreprinderile mari, traiesc 2-3, iar uneori pîna la 100 de întreprinderi mici. Una face piulite, alta face carcasuri, alta... si asa mai departe.
Irlanda, care cu 10 ani în urma era una din tarile slab dezvoltate din Europa, astazi este una dintre cele mai dezvoltate, tot datorita dezvoltarii businessului mic. Un caz povestit de un businessman care a vizitat aceasta tara ni s-a parut interesant. Doi irlandezi au hotarît sa produca ciuperci. Evident, la început aveau numai ideea. Avînd în posesie doar tehnologia si informatia de unde pot procura utilaj necesar, ei au început a cauta oameni care sa produca ciupercile, iar ei doar sa le vînda. Astfel ei au gasit circa 300 de persoane care au instalat pe pamînturile lor utilajul necesar pentru producerea ciupercilor. În scurt timp afacerea a început sa mearga destul de bine. Ei au cumparat cîteva automobile cu care strîngeau ciupercile de la crescatori (acestea erau dispersati practic pe tot teritoriul Irlandei). Au cumparat si cîteva camioane cu care transportau la doua companii din Marea Britanie ciupercile adunate. Dispunînd totusi de resurse financiare destul de modeste, în curînd au început sa aiba probleme cu achizitionarea ciupercilor, dat fiind faptul ca nu le ajungeau automobile. Au mai intervenit probleme si la transportarea ciupercilor în Marea Britanie. Astfel, s-a ajuns la situatia în care, parteneri lor englezi erau cît pe ce sa renunte la ei. Iesirea din situatie a fost distribuirea activitatilor la diferite companii specializate deja existente. Bunaoara a fost angajata, o mica întreprindere de transport, care transporta ciupercile de la crescatorie la minifabrica de prelucrare a fructelor, unde se prelucrau si se ambalau ciupercile pentru furnizare ulterioara. Astfel, criza a fost depasita, iar cei doi irlandezi au ajuns sa se ocupe doar de gestiunea afacerii.
Acesta este un caz clasic care demonstreaza eficienta existentei unui sector dezvoltat al micului business.
O alta particularitate a businessului mic în statele dezvoltate este sustinerea de care beneficiaza din partea guvernelor. În aceeasi Italie sau Irlanda, statul stimuleaza crearea asociatiilor de întreprinderi mici care sa le reprezinte interesele, ba mai mult chiar, subventioneaza activitatea lor în proportie de 70%
Realizarile si problemele businessului mic si mijlociu în R. Moldova.
La noi ca totdeauna...
La 5 august 1999, guvernul a emis o Hotarîre prin care a adoptat la nivel national Programul de sustinere a micului business pentru anii 1999-2000, prelungit ulterior pentru 2001. Acesta prevedea un sir de masuri destinate sa stimuleze crearea întreprinderilor mici si sa sustina întreprinderile deja existente. Desigur, majoritatea prevederilor nu au fost efectuate din lipsa resurselor financiare.
Totusi, unele lucruri s-au facut. Principalele reusite în ceea ce priveste micul business, au fost hotarîrile de Guvern privind „Reglementarea controalelor activitatii agentilor economici” si adoptarea „Regulamentului cu privire la modul de încheiere, aplicare si reziliere a acordului privind creditul fiscal pentru subiectii micului business”, precum si a Standardului National de Contabilitate.
Creditul fiscal constituie o forma de scutire temporara de plata la Buget a impozitului pe venit. Suma creditului fiscal este egala cu suma venitului impozabil, care este lasat agentului economic pentru dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.
Creditul fiscal se legalizeaza prin semnarea unui acord creditar, încheiat între întreprindere si Inspectoratul Fiscal teritorial.
De creditul fiscal poate beneficia orice întreprindere care întruneste urmatoarele conditii:
Are un numar de angajati de la 1 la 19;
Cifra de afaceri anuala nu depaseste suma de 3000000 lei;
Desfasoara activitate de producere sau presteaza servicii populatiei.
Creditul fiscal se acorda pe o perioada de trei ani, numai cu conditia ca cel putin 80% din valoarea creditului acordat va fi investit în dezvoltarea productiei proprii de marfuri si servicii.
Daca întreprinderea întruneste toate conditiile de mai sus, atunci ea depune o cerere la Inspectoratul Fiscal teritorial prin care solicita încheierea acordului creditar. Inspectoratul Fiscal este obligat sa examineze cererea în termen de 3 zile si sa-l perfecteze. În caz de refuz, Inspectoratul este obligat sa aduca la cunostinta întreprinderii refuzul în scris, în acelasi termen.
Daca pe parcursul creditului fiscal, numarul de angajati depaseste 19 persoane acesta nu este un motiv pentru a rezilia contractul.
Date ale Ministerului Economiei si Reformelor releva ca numarul întreprinderilor mici si mijlocii înregistrate s-a majorat în anul 2000 cu 5%. În total sunt înregistrate 106719 de întreprinderi mici si mijlocii, din care cu statut de persoana fizica – 58267 si persoana juridica – 43720.
De fapt, atunci cînd vorbim despre businessul mic la noi, avem de a face cu cîteva probleme importante.
Structurile publice care presteaza servicii catre sectorul privat sunt excesiv de birocratizate cu luarea de mita de catre oficiali responsabili pentru emiterea permiselor, colectarea platilor, pastrarea ordinii este un element frecvent si asta nici nu poate sa nu se întîmple în situatia în care un oficial din Guvern are un salariu de 500 lei, cosul minim de consum fiind de 1000 lei.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
