Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Razboiul comunistilor
La sfarşitul lunii ianuarie 2005, preşedintele Traian Băsescu a făcut o vizită la Chişinău. Semnalele trimise prin acest gest sunt importante şi marchează o schimbare radicală in istoria relaţiilor dintre „cele două state romaneşti” după prăbuşirea comunismului. Totuşi, gestul amical al preşedintelui Romaniei nu trebuie să oculteze o istorie a inamiciţiei care are deja un dosar consistent. In orice dragoste este nevoie de doi – s-a spus cu temei. In cazul relaţiilor dintre Chişinău şi Bucureşti, vorba ceasta este mai mult decat nimerită. Cu ochii spre viitorul european al celor două state, Bucureştiul nu poate uita, totuşi, prestaţia anti-romanească pe care Chişinăul condus de mana forte a generalului Voronin a derulat fără nici o tresărire. In acest dosar ignobil, un loc principal il ocupă lupta comuniştilor de peste Put cu istoria romanilor. Acest dosar ne propunem să il derulăm in ceea ce urmează.
Istoria Romanilor scoasă de la Bacalaureat In luna octombrie 2004, un ordin al ministrului educaţiei Valentin Beniuc stupefia opinia publică de la Chişinău. Demnitarul comunist decidea, nici mai mult nici mai puţin, decat eliminarea Istoriei Romanilor din grila pentru Bacalaureat in 2005. Inspectorii raionali responsabili cu disciplina „istorie” au fost convocaţi intr-o şedinţă extraordinară a Ministerului Educaţiei unde au fost inştiinţaţi in legătură cu suprimarea examenului de bacalaureat la Istoria Romanilor şi inlocuirea acestuia cu examenul de... geografie. Gestul neverosimil trebuie plasat in contextul mai larg in care se incadrează, respectiv tentativa furibundă a unor cercuri de la Chişinău de a elimina din dezbaterea publică şi din programele şcolare istoria romanilor. Culminaţia acestui veritabil război cultural s-a petrecut odată cu accederea la putere a comuniştilor, dar rădăcinile lui sunt mai vechi. Virtual, obsesia impotriva glotonimului „limbă romană” şi a etnonimului „popor roman” era prezentă, dar expresia ei cea mai pregnantă şi aberantă avea să se arate după 2001, anul venirii la putere a Partidului Comuniştilor Moldoveni.
Odiseea unei obsesii
Ar trebui inceput, cu siguranţă, cu tentativele de rusificare petrecute in timpul Imperiului ţarist, cu amendamentul, insă, că nici ruşii nu au indrăznit să-şi justifice mecanismul de rusificare cu argumentele istoricilor oficiali ai Chişinăului lui Vladimir Voronin. După 1813, momentul ocupării Basarabiei de către Rusia, de pildă, istoricul rus P. P. Swinim, scria in 1816: „Locuitorii acestei regiuni sunt moldoveni sau romani, descendenţi din coloniştii romani”.
La Universitatea din Peteresburg exista o „Catedră de limbă moldo-valahă”, iar in 1861, Ioan Doucev elabora „Cursul primitiv de limbă romană”. Termenul „moldovenesc” era echivalent cu cel de „romanesc” sau utilizat cu sens dialectal. Este emblematică aici poziţia etnografului rus L. S. Berg care, in două lucrări tipărite după revoluţie (1918 şi 1923), conferea sintagmei „moldovean” o semnificaţie pur geografică, nicidecum etnică: „moldovenii sunt romani ce locuiesc in Moldova, Basarabia şi părţile invecinate ale guberniilor Podolia şi Herson; un număr mic locuiesc de asemenea in gubernia Ekaterinoslav... Elementele dialectale nesemnificative ii deosebesc de romanii din Valahia, numiţi şi valahi”. Chiar şi Vladimir Dembo, considerat cel mai prolific propagandist sovietic in problema Basarabiei desconsidera aproape total factorul etnic. In două cărţi faimoase, Să nu uităm niciodată! Cronica insangerată a Basarabiei, 1924 sau Moldova Sovietică şi problema Basarabiei, 1925, admite, implicit, apartenenţa naţională comună a locuitorilor de pe cele două maluri ale Prutului, mai cu seamă in cea de-a doua lucrare in care vorbeşte despre moldoveni nu ca o naţiune aparte, ci ca o clasă aparte, respectiv ţărani din Vechiul Regat care se refugiaseră peste Prut din pricina „jugului nobililor” din Valahia şi Moldova.
Bazele ideologiei moldovenismului – respectiv echivalarea aberantă a cetăţeniei moldoveneşti, ca urmare a existenţei recunoscute a statului moldovenesc, cu etnicitatea moldovenească – au fost aşezate, practic, după infiinţarea, acum 80 de ani, a Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM) – aproximativ teritoriul Transnistriei de astăzi – care a produs, pe urmele unui Gavril Buciuşcanu şi la solicitările „puiului de bolşevic” Pavel Chior, celebrele Gramatica moldovenească a lui Leonid Madan (1929) sau tentativele de moldovenizare a limbii romane aparţinand lui I. A. Mălai. (Vladimir Stati, ideologul oficial al moldovenismului de astăzi, este – şi nu singur – legatarul acestor personaje.)
Teoria moldovenismului a fost ideologia oficială a regimului comunist de ocupaţie, şi a trecut in relativă penumbră după dobandirea independenţei R. Moldova. Nu pentru mult timp. Căci, incepand cu 1993, relaţiile dintre Romania şi vecina de peste Prut incep să se degradeze, iar expresia acestei despărţiri va fi consemnată in 1994. Este un moment de cotitură in dosarul pe care il răsfoim aici.
Alianţa Civică din R. Moldova şi Alianţa Civică de la Bucureşti
Prima răcire aproape de zero a relaţiilor dintre Romania şi Republica Moldova s-a petrecut in 1994. Fusese anunţată cu un an inainte, cu ocazia ultimei vizite oficiale a preşedintelui Mircea Snegur la Bucureşti. La 5 februarie 1994 s-a organizat Congresul „Casa Noastră – Republica Moldova”, organizat de Alianţa Civică din Moldova. Cu acest prilej, preşedintele Mircea Snegur anunţa agresiv reorientarea politicii sale interne şi externe „argumentand” in legătură cu existenţa unui „popor roman” şi a unui „popor moldovean”. Alianţa Civică din Republica Moldova a fost infiinţată la iniţiativa preşedintelui Mircea Snegur pentru a promova noua politică oficială. Se vroia o replică la tot ceea ce insemna atunci atitudine sau formaţiune pro-romanească din R. Moldova. Sambătă, 5 februarie 1994, in plină campanie electorală, in Sala Palatului Naţional din Chişinău s-au strans circa 1 500 de delegaţi ai tuturor etniilor şi regiunilor din R. Moldova. Mobilizarea s-a făcut intr-o discreţie absolută – puţin s-a ştiut despre organizarea uriaşei manifestări care va acapara, pentru o zi intreagă, transmisiile radio şi TV din republică. Ziariştii neacreditaţi – a se citi cei neagreaţi de putere – au aşteptat ore in şir la poartă. In zadar. Intre cei prezenţă la manifestare se numărau Ion Druţă, sosit special de la Moscova, preşedintele Mircea Snegur, premierul Andrei Sangheli şi preşedintele Parlamentului in funcţie, Petru Lucinschi (viitorul preşedinte). Participanţii reluau cu entuziasm fragmente din discursul oficial al preşedintelui care pivota in jurul unei singure idei: diferenţele dintre noţiunile de „roman” şi „moldovean”. Pe care Romania ar fi trebui să o inveţe şi să o respecte.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
