Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Realismul in literatura romana
Tudor Vianu: Printr-un neaºteptat dar al soartei în timp ce poezia românã câºtigã în Eminescu expresia ei cea mai înaltã, proza narativã ºi teatrul atinge acelaºi nivel în Ion Luca Caragiale, un scriitor pe care-l îl înrudeºte cu emulul sãu în liricã aceeaºi cult al cuvãntului romãnesc, pe care îl înzestreazã cu noi ºi mari puteri expresive.
Un alt punct de convergenþã (de întãlnire) a celor doi mari clasici a literaturii române este atitudinea criticã faþã de societatea vremii, ruinarea satiricã a instituþiilor, moravurilor, defectelor societãþii contenporane. Caragiale este considerat cel mai de seamã reprezentant al realismului în literatura romãnã, cel mai mare dramaturg român. Coloratã satiric încã de la începuturile ei (Vasile Alecsandri: Ciclul Chiriþelor) comedia româneascã dobândeºte prin Caragiale: vitalitate ºi maturitate artisticã; observaþie lucidã ºi pãtrunzãtoare; este un maiestru neegalat al dialogului dramatic, o galerie de tipuri pitoreºti ºi reprezentativi. Prin Caragiale comedia româneascã se apropie considerabil de ceea ce înseamnã comdie modernã. Dramaturgul foloseºte într-un mod originar o serie întreagã de tehnici obiºnuite: încurcãtura, coincidenþa, subiectul etern al cuplului, echivocul, scrisoarea pierdutã, confuzia. În acelaºi timp însã Caragiale realizeazã o înnoire a tehnicii dramatice: modificarea naturii conflictului dramatic (pe lângã conflictulul de interese opuse, întâlnim conflictul modern dintre om ºi textul scris); o ºtiinþã rarã a replicii; o extraordinarã capacitate de esenþializare. Prin alte procedee de o surprinzãtoare modernitate Caragiale se dovedeºte un adevãrat precursor al teatrului modern: personajul absent; exploatarea cliºeelor verbale ºi a truismelor din presa vremii; valorificarea oratoriei; lupta omului cu textul scris (lectura scrisorii, lectura presei). Cele patru comedii se caracterizeazã printr-un realism viguros, demascând societatea burghezã profund inmoralã, cu moravurile ei familiare, politice, sociale reprobabile (condamnabile). Aceste comedii sunt tot atât documente autentice prin care cunoaºtem lumea presei, a politicienilor, luptele electorale, moravurile familiei burgheze.
Piesele se impun printr-o tipologie realistã, variatã ºi reprezentativã: fiecare personaj (Caþavencu, Trahanache, Pristindã) întruneºte însuºirile de bazã ale tipului (politicianul demagog, slujbaºul umil, etc.) în trãsãturi individuale, particulare. Caragiale are meritul de a fi adus pe scenã personaje vii, definite comlex, care creazã impresia de viaþã de realitate.
Personajele sunt surprinse în douã iposteze fundamentale: în viaþa publicã, politicã ºi în viaþa de famile. Cele douã teme esenþiale ale comediilor sunt deci politica ºi amorul.
Ca podopera dramatugiei Caragiale este O scrisoare pierdutã (1884) ºi îºi pãstreazã o regretabilã actualitate. Ar fi minunat sã nu-l mai înþelegem pe Caragiale, pentru cã ar însemna cã Farfuridi, Caþavencu, Tipãtescu, Dandanache numai exista. Caragiale criticã în acesatã comedie farsa alegerilor din trecut. Conþinutul piesei este încã mult mai bogat vizând moravurile politice ºi ale vieþii de familie din epoca respectivã.
Cadrul temporal
Nu întâmplãtor Caragiale plaseazã acþiunea în timpul alegerilor, pentru cã în lupta pentru putere cade orice mascã ºi omul se aratã aºa cum este în realitate, în stare de orice pentru a obþine puterea. Din aceastã perspectivã lupta electoralã nu este o luptã de principii, ci de interese personale. Suntem în anul de graþie 1883.
Cadrul spaþial
Acþiunea piesei se petrece într-un oraº de provincie, capitala unei judeþi de munte. Intenþionat autorul nu precizeazã numele localitãþii, sugerând astfel cã farsa alegerilor este acelaºi peste tot.
Titlul piesei
Forma articulatã cu articol nehotãrât sugereazã cã este vorba doar de unul din multele texte particulare, folosite ca mijloc de ºantaj în lupta politicã.
Intriga piesei este declanºatã de pierderea unui scrisori compromiþãtoare, trimisã de Tipãtescu, prefectul judeþului, lui Zoe, soþia lui Trahanache. Plimbarea scrisorii de la un personaj la celãlat lumineazã caractere, psihologii. Ea îi dã putere celui care o are în stãpânire, ºi produce spaimã celui care o pierde. Lupta politicã pentru desemnarea unui candidat se dã între Farfuridii sprijinit de Trahanache ºi Brânzovenescu, ºi Nae Caþavencu.
Gãsind scrisoarea compromiþãtoare Caþavencu o foloseºte ca mijloc de ºantaj în lupta politicã, dacã nu va fi sprijinit de Trahanache ºi Tipãtescu, va publica scrisoarea în gazeta pe care o conduce – Rãcnetul Carpaþilor.
Cei doi ºantajaþi recurg ºi ei la ameninþãri ºi cel din urmã ajung la ºantajul cu o poliþã falsificatã de Caþavencu. Când lupta dintre cei doi atinge punctul culminant, apare candidatul de la centru, Agamiþã Dandanache, despre care autorul preciza: mai prost ca Farfuridii, ºi mai canalie decât Caþavencu.
Repetarea procedeului –Dandanache câºtigã tot prin ºantajul cu o scrisoare pierdutã– sugereazã cã în lupta politicã a vremii ºantajului cu un text particular era un mijloc frecvent folosit.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
