Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Redobandirea identitatii
A fost publicată in anul 1883 , in primul volum de versuri al lui M. Eminescu, îngrijit de T. Maiorescu.
Reprezintă o meditaţie asupra vanităţii lumii, de care omul de geniu, aşa cum propune poetul, trebuie să se detaşeze. Aşadar tema se constituie intr-un cod etic al omului superior, care, prin auto cunoaştere şi experienţă filosofică, trebuie să renunţe la viaţa oamenilor comuni.
Termenul glossă are două accepţii: in greaca "limbă" si in latina "cuvânt ce necesită explicaţii”. Dar pe noi ne interesează semnificaţia poetică: specie a genului liric , cu formă fixă şi caracter gnomic sau filosofic, având un număr de strofe determinat de nr. de versuri din prima strofă, un fel de strofă refren. Fiecare strofă ce urmează comentează câte un vers din prima strofă, pe care îl conţine ca ultim vers, in chip de concluzie. Ultima strofă se constituie din reluarea versurilor din strofa iniţială, dar in ordine inversă.
Prima strofă exprimă adevăruri universal valabile, prin versuri lapidare, grupate două câte două. Tonul sentenţios este sugerat şi prin cadenţa exprimării (ritmul trohaic): "Vreme trece, vreme vine,/ Toate-s vechi şi nouă toate;/ Ce e rău şi ce e bine/ Tu te-ntreabă şi socoate...". Deşi versurile par eterogene, mesajul este acelaşi: repetabilitatea istoriei.
Odată cu strofa a doua începe comentarea fiecărui vers din stofa temă; începe să se constituie un cod de reguli şi sfaturi de provenienţa stoică (Epictet, Seneca, Marc Aureliu, etc.)
Trecerea timpului aglomerează existenţa umană cu lucruri multe şi neinsemnate: "Multe trec pe dinainte,/ In auz ne sună multe".
"Regăsindu-te pe tine" face trimitere la adagiul lui Socrate: "Cunoaşte-te pe tine insuţi", prin care omului i se propune o întoarcere către sine, o redobândire a propriei identităţi. Pentru a înţelege lumea, omul de geniu trebuie să se întoarcă in punctul iniţial al creaţiei, să redobândească spiritul primordial (sacru).
Timpul se mişca încet, dar implacabil, condamnarea omului la moarte este definitivă: "Vreme trece, vreme vine".
Strofa a treia este un elogiu adus raţiunii, cunoaşterii.
Omul nu trebuie să se lase amăgit de fericire, aceasta este iluzorie, e o himeră ("masca fericirii"). Cel ce cade in capcana fericirii de o clipă, este incapabil să înţeleagă sensul eternităţii. Pentru a evita deziluzia, omul trebuie să apeleze la raţiune: "Recea cumpăn-a gândirii", pentru că: "Toate-s vechi şi nouă toate".
Strofa a patra reflectă motivul "lumii ca teatru". Ideea lumii ca spectacol ("Privitor ca la teatru/ Tu in lume să te-nchipui") se întâlneşte şi la cugetătorul suedez Oxenstierna, este cultivată de Lope de la Vega, Calderon de la Barca, dar şi de Sheakespeare (piesa "Cum va place"). Prin urmare lumea e falsă, viaţa e înşelătoare pentru omul comun. Soluţia salvatoare din mrejele acestei lumi este nu resemnarea, ci detaşarea filosofică: "... Tu in colţ petreci in tine/ Şi-nţelegi din a lor artă/ Ce e rău şi ce e bine".
Strofa a cincea valorifică ideea schopenhaueriană a "prezentului etern", lumea nu se schimbă: "Viitorul şi trecutul sunt a filei două feţe". Trecerea timpului nu înseamnă decât o reiterare permanentă a faptelor particulare, a adevărurilor absolute, etern-valabile.
Strofa a şasea reia idea lumii ca teatru. Oamenii sunt asemenea unor actori pe o imensă scenă de teatru. Pe această scenă a lumii se perinda oameni diferiţi, măştile se schimbă, dar interesele şi sentimentele sunt aceleaşi: "Şi de mii de ani încoace/ Lumea-i veselă şi tristă;/ Alte măşti aceeaşi piesă ...". Este o lume in care speranţa poate fi amăgitoare: "Nu spera şi nu ai teamă ".
Strofa a şaptea capătă un caracter satiric. Indivizii nu au scrupule, dau din coate pentru a ajunge cât mai in faţa pe scena lumii, sunt animaţi de interese meschine: "Nu spera când vezi mişeii/ La izbândă făcând punte,/ Te-or întrece nătărăii,/ De a fi cu stea in frunte".
VIII Această lume este banală, dar atrăgătoare, ispititoare: "Cu un cântec de sirenă/ Lumea-ntinde lucii mreje". Doar cel ce reuşeşte să coboare de pe scena lumii poate fi salvat: "Tu pe-alături te strecoară...".
IX Preocupările oamenilor comuni au in vedere fericirea iluzorie, nu starea de fericire absolută; poetul, geniul trebuie să stăpânească aparenţele: "De te-ating, să feri in lături,/ De hulesc , să taci din gură/. ../ Tu rămâi la toate rece".
Prin reluarea versurilor in ordine inversă, in strofa a zecea, codul de reguli etice este mai evident; îndemnul la detaşare este direct. "Tu rămâi la toate rece" devine primul vers din strofă căpătând valoare emblematică.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
