Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Revolutia industriala in Japonia
Revoluţia industrială in Japonia constă în complexul de trecere de la producţia manuală la producţia cu ajutorul maşinilor-unelte, de la stadiul meşteşugăresc şi manufacturier al industriei la stadiul marii producţii mecanizate de fabrică.
Producţia suferă schimbări esenţiale. Se realizează o diviziune între capital şi muncă, primul deţinând mijloace de producţie, cea de a doua fiind asigurată de muncitor contra unui salariu. Activitatea nu se mai desfăşoară dispersat ci în mari concentrări industriale, în fabrici cu o producţie diversificată, înzestrate cu o tehnică tot mai perfecţionată.
Extinderea revoluţiei industriale
Difuziunea revoluţiei industriale în diferite ţări a făcut din Europa polul industrial al lumii. Tot aici, din jurul anului 1880, se produce o modificare esenţială prin apariţia industrială de vârf – chimia, electrotehnica, industria automobilelor.
Industriile de vârf
Depăşind stadiul laboratorului, chimia devine productivă, oferind îngrăşăminte, înlocuitori sintetici ai lemnului şi ai mătăsii, coloranţi, explozibili, după cum chimia stă la originea industriei farmaceutice şi a instalaţiilor frigorifice.
Utilizarea industrială a electricităţii s-a realizat prin folosirea apei ca nouă sursă de energie (“huila albă”) prin întrebuinţarea în alte ramuri industriale (electrochimică, electrotehnică), transporturi (tramvaiul), ca şi în iluminat (lampa incandescentă a fost inventată de Edison în 1879). Industria de automobile a rezultat prin progresele mecanicii şi utilizării unei noi surse de energie – petrolul.
Evoluţia Japoniei după revoluţia Meiji (1868) a fost considerată uneori ca un miracol, ca “unul din faptele cele mai surprinzătoare ale istoriei”. Unicitatea erei Meiji rezultă din îmbinarea originală între dinamismul modernizării şi suportul solid al tradiţiei, imobil la prima vedere, reunind însă energii în stare latentă, care puteau fi catalizate de aceeaşi forţă care le înfrânase până atunci.
Organizarea Japoniei medievale
La mijlocul veacului al XIX-lea, Japonia păstra aceeaşi înfăţişare pe care o avea în Evul Mediu. De la începutul sec. al XVII-lea însă, Împăratul, “descendent al zeilor”, continuă să fie înconjurat de un respect religios, retras în palatul său, dar puterea fusese în realitate preluată de primii demnitari politico-militari, şogunii. Aceştia îşi creaseră o dinastie paralelă cu cea imperială şi guvernau în mod absolut. Pe prima treaptă socială se situau marii nobili, daimyo, proprietari puternici şi în acelaşi timp guvernatori ai provinciilor, pe care le administrau ca adevăraţi stăpâni; dispuneau de castele fortificate, având în slujba lor samuraii, provenind din nobilimea mai puţin înstărită şi pentru care războiul era singura raţiune de a fi. La baza piramidei se afla masa populaţiei, ţăranii, meşteşugarii, negustorii, supuşi unor grele obligaţii şi unor restricţii aspre.
Izolarea Japoniei
Primii străini, portughezii, ajunseseră în Japonia în sec. al XVI-lea, urmaţi de către misionarii catolici în frunte cu Francois Xavier, unul dintre întemeietorii ordinului iezuit. Ei realizează o amplă campanie de prozelitism, recrutând numeroşi adepţi, dar noua lor credinţă era în totală contradicţie cu acesta. Pentru a preveni pericolele ce puteau rezulta de aici, guvernul a hotărât interzicerea prozelitismului, expulzarea catolicilor şi închiderea aproape completă a Japoniei. Nici un străin nu avea voie să intre în arhipelag, nici un japonez să-l părăsească. Singura excepţie a fost făcută pentru olandezi şi chinezi, care puteau folosi periodic o insulă din faţa oraşului Nagasaki, în scopuri strict comerciale.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
