Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Scarlatti
Scarlatti (Alessandro), compozitor italian (Palermo, 1660- Napoli, 1725). A venit la Roma la 12 ani, pentru a studia, s-a casatorit aici în 1678, iar în 1679 a prezentat prima lui opera. Gli Equivoci nel sembiante, care s-a bucurat de un succes imens si, fapt destul de rar întâlnit în epoca s-a jucat în numeroase alte orase. Întrat în slujba reginii Cristina a Suediei, capelmaistru la San Girolamo della Carita, protejat de familia Colonna, de Ottobani si de alte personalitati importante ale nobilimii din Roma a avut contacte si cu alte centre italiene si si-a împartit activitatile de compozitor între genurile cantatei, oratoriului si operei: printre primele lui lucrari figureaza L’Onesta negli amori (1680) si Il Pompeo (1683), din anumite arii au ramas celebre.
Ca urmare a unor intrigi familiale, în 1684 a fost numit capelmaistru la curtea din Napoli, unde timp de aproximativ 20 de ani a realizat o productie considerabile, dar inegala, în timp ce unele dintre operele sale se jucau chiar în Germania (Pirro e Demetrio la Brunswick, în 1694, primiera la Napoli în acelasi an). Diferende de artistice si umane într el si curtea de la Napoli l-au determinat sa caute alte puncte de srijin si atunci a început sa scrie opere pentru Florenta, din 1703 pâna în 1706, apoi a ajuns din nou la Roma, unde l-a cunoscut pe Corelli, prin intermediul cardinalului Ottoboni. Aici a scris un njumar considerabil de cantate pentru efectiv mare, mediile ecleziastice romane considerând pe atunci opera drept un gen suspect.
Neputând sa obtina aici o situatie stabila a mers sa prezinte la Venetia opera Mitridate Eupatore (1707), s-a întors la Napoli în 1709, pentru a face fata obligatiilor functiei sale, iar din 1717 pâna în 1721 si-a împartit timpul între acest ultim oras si Roma, unde a prezentat premierele cu La Griselda (1721, libret de Zeno), dupa care s-a consacrat muzicii instrumentale: în 1725 a publicat o culegere de cvartete pentru instrumente soliste, care ar putea fi considerate drept o punte între vechea sonata a tre si viitoarea forma a cvartetului de coarde.
Personalitatea muzicala a lui Scarlatti se degaja destul de slab din creatie lui abundenta, doar partial adusa la lumina si din care nu este usor sa tragem concluzii de sinteza. De fapt, el a stiut sa-si apropie talentul de stiluri dintre cele mai diferite, dupa epocile, orasele si destinatiile acestor lucrari; mai mult de 600 de cantate profane sau religioase la o voce, 90 de cantate la mai multe voci sau cu instrumente concertante, 35 de oratorii, mise, cel putin 85 de opere si pastise si o creatie instrumentala care nu poate fi neglijata, din care 12 concerti grossi, sonate pentru flaut si diferite lucrari pentru instrumente cu claviatura.
Patimile dupa Ioan (cca 1680), una dintre primele lui lucrari, influentate de Carissimi, este una dintre cele mai valoroase productii religioase ale sale, în timp ce oratoriul Il Sedecia (1705), de proportii, are toate caracteristicile operei aflate pe atunci la moda la Napoli; preludiile si fugile lui, tocatele pentru instrumentele cu claviatura arunca o punte între creatia lui Frescobaldi si aceea, mult mai moderna, a fiului lui Scarlatti, Domenico; madrigalele sale pentru voce solo apartin secolului trecut, dar concertele grosso prefigureaza stilul galant ale viitoarei scoli napolitane. Cantatele lui se adapteaza, de asemenea la stilurile celei mai variate, dar, ca si oratoriile reflecta o grija si o bogatie mai mare decât operele, în care Scarlatti nu pare sa fi cautat niciodata sa se demarcheze de modelele aflate în voga în orasele pentru care scria si nici sa se fi preocupat de curentele privind reforma libretului.
Nu poate fi considerat, câtusi de putin, drept parintele „operei napolitane”: primele lui lucrari înca tributare stilului contrapunctic, se inspirau din plin din creatia lui Stradella, de la care preia formula ariei da capo - pe care o va sistematiza în operele scrise pentru Napoli, în care va fi schematizata forma extrem de scurta a uverturii tripartite, utilizarea unui recitativo secco destul de mecanic si a unei lungi succesiuni de arii, în general da capo, neutilizând decât destul de rar un instrument de suflat solist si a caror goliciune avea sa autorizeze supraîncarcarea ornamentala excesiva de catre interpreti, manera pe care el o va dezaproba deseori, dar în care, ca în Tigrana, sunt intercalate si ariete într-un stil mai modern. În schimb, Mitridate Eupatore, scris pentru Venetia, utilizeaza din plin orchestra si corurile, aproape absente din operele lui napolitane. În sfârsit, elementul comic, prezentat în primele sale opere romane, dispare progresiv din creatia lui, însa, din motive de ordin familial, în 1718 el va prezenta dei Fiorentini din Napoli o variabila comedie, Il Trionfo dell’onore, una dintre capodoperele sale.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
