Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Scriitura lui Seneca
Seneca este unul dintre cei mai productivi scriitori din secolul I p.Chr., având o creatie vasta, cuprinzând atât poezie, cât si proza. Se poate observa, la o citire atenta a operei sale ca nu putem spune despre acest scriitor si filosof ca apartine întrutotul clasicismului, stilului impus de Caesar sau Cicero. Eugen Cizek afirma ca, cel putin tragediile lui Seneca sunt total neclasice. Scriitura lui Seneca este relevanta pentru stilul nou si pentru noa miscare literara. „Stilul lui Seneca a fost denumit ca înflacarat ori ca „flamboiant” („flamboyant”)” Se poate observa o înclinatie pentru expresivitate, pentru forta si pregnanta imaginii, pentru un vocabular patetic, alternanta între un limbaj sfidator sau unul elevat. Seneca surprinde diferentele între discursul oral si cel scris. „el admite ca fiecare gen literar comporta un stil specific: aprig pentru oratorie, maret pentru tragedie, modest pentru comedie”.
Asadar, Seneca a fost un mare scriitor, nu trebuie sa-l consideram ca fiind un filosof care a scris si poezie, ci dimpotriva un mare poet si filosof. În opera sa abunda alegoriile care dezvaluie tulburarile sufletesti, paradoxuri pregnante etc.. Interesant e ca Seneca interactioneaza oarecum cu cititorul, unii dintre cititori având nevoie de pedagogia lui, altii fiind dezorientati, perturbati de la modul lor obisnuit de viata, fiindca autorul impunea o strategie de viata care preconiza fericirea chiar si în cele mai dificile tribulatii, chiar al supliciilor; pentru acestia scriitura lui Seneca era agresiva, mai ales în stilul epistular. Deasemenea abunda în scriitura senecana interjectiile, exclamatiile, interogatiile.
Tensiunea se simte la toate nivelurile discursului scriitorului, nu numai la nivelul macrotextului, ci si la nivelul cuvintelor.
Deasemenea Seneca apreciaza rimele interioare, aliteratiile, hiperbolele, metaforele. Foarte relevanta este metafora verbala, utilizarea la figurat a verbelor, tip de metafora pe care o foloseste chiar mai mult decât substantivul sau adjectivul. O alta caracteristica este alternanta frazelor scurte cu cele lungi, acestea din urma fiind folosite pentru a scoate în evidenta, prin contrast, formula lapidara care exprima esenta judecatii lui Seneca. Asadar, scriitorul practica pe scara larga si parataxa.
Lexicul prozei se distanteaza limpede de standardele clasice. Frecvent, Seneca recurge la expresii si cuvinte provenite din limbajul colocvial, uneori chiar la termeni triviali, dar si la vocabule ori conotatii poetice. în general, privilegiaza lexemele rare, putin întâlnite la autorii clasici. în acest scop, Seneca apeleaza nu numai la cuvinte sau sintagme neatestate înaintea epocii imperiale si la termeni abstracti, ci si la diverse vocabulare tehnice, la metalimbaje speciale, care slujesc frecvent discursul sau metaforic si viguros, sententios.
Pentru a reda lupta înteleptului cu viciile, Seneca apeleaza la vocabularul gladiatoriilor sau al soldatiilor. Deasemenea, pentru a scoate în evidenta alambicarea stilului, autorul face apel la cuvinte din vocabularul cosmetico-vestimentar. Mai sunt prezenti termeni din lexicul agriculturii, religiei, dreptului, arhitecturii etc..
Cel mai adesea recurge la lexicul filosofiei stoice. Precum Cicero, Seneca foloseste calculul lingvistic, dar acesta din urma încearca sa se apropie pe cât posibil de întelesul grecesc al cuvintelor.
În concluzie putem afirma ca Seneca se departeaza de stilul clasic, desi vocabularul nu este atât de modern, ba mai mult, sunt folosite chiar si arhaisme.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
