Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Spalarea banilor murdari
Termenul de spălare a banilor a început să fie folosit în anii 1920 când Al Capone şi Bugsy Moran au deschis spălătorii în Chicago pentru a-şi spăla „banii murdari”.
În zilele noastre, acestui scop îi folosesc restaurantele fast-food, cazinourile şi societăţile comerciale ce au la bază numerarul.
Spălarea banilor este un proces complicat care parcurge mai multe etape şi implică mai multe persoane şi instituţii.
Reciclarea fondurilor este un proces complex prin care veniturile provenite dintr-o activitate infracţională sunt transportate, transferate, transformate sau amestecate cu fonduri legitime, în scopul de a ascunde provenienţa sau dreptul de proprietate asupra profiturilor respective. Necesitatea de a recicla banii decurge din dorinţa de a ascunde o activitate infracţională.
În cadrul activităţilor infracţionale, numerarul este principalul mijloc de schimb. Strategiile de spălare a banilor includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile şi atractive pentru instituţiile financiare legale. Spălarea banilor orientează banii dintr-o economie ilegală şi îi plasează în investiţii binevenite în economia legală.
Cele două elemente majore ale procesului de reciclare de fonduri sunt: ascunderea veniturilor ilicite şi convertirea lor în bani, în scopul de a le ascunde provenienţa.
Capitolul I. Etapele procesului de spălare a banilor
Nu există o singură metodă de spălare a banilor. Metodele pot varia de la cumpărarea şi vinderea unui obiect de lux (de ex. o maşină sau o bijuterie) până la trecerea banilor printr-o reţea complexă, internaţională, de afaceri legale şi companii „scoică" (companii care există în primul rând numai ca entităţi legale fără să desfăşoare activităţi de afaceri sau comerciale). Iniţial, în cazul traficului de droguri sau altor infracţiuni cum ar fi contrabanda, furtul, şantajul etc., fondurile rezultate iau în mod curent forma banilor lichizi care trebuie să intre printr-o metodă oarecare în sistemul financiar.
Procesul de spălare a banilor are trei faze: plasare, stratificare şi integrare sau, altfel spus, prespălare (convertirea banilor murdari în bani curaţi); spălarea principală (conversia banilor în intrări contabile); uscarea sau reciclarea (folosirea banilor pentru a obţine profit).
Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar, necesară pentru evitarea controlului de către organele legii; reprezintă „scăparea", la propriu, de numerar şi îndepărtarea fizică a veniturilor iniţiale derivate din activitatea ilegală. Este cea mai vulnerabilă etapă a spălării banilor deoarece implică colectarea şi manevrarea unei mari cantităţi de numerar.
Stratificarea este procesul de mişcare a fondurilor între diferite conturi pentru a le ascunde originea; separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea unor straturi complexe de tranzacţii financiare proiectate pentru a înşela organele de control şi pentru a asigura anonimatul.
Integrarea reprezintă mişcarea fondurilor astfel spălate prin intermediul organizaţiilor legale; furnizarea unei legalităţi aparente bogăţiei acumulate în mod criminal.
Dacă procesul de stratificare are succes, schemele de integrare vor aşeza rezultatele spălării la loc în economie în aşa fel încât ele vor reintra în sistemul financiar apărând ca fonduri normale şi „curate" de afaceri.
În cadrul procesului de spălare a banilor s-au identificat anumite puncte vulnerabile, puncte dificil de evitat de către cel care spală banii şi în consecinţă uşor de recunoscut, respectiv:
intrarea numerarului în sistemul financiar;
trecerea numerarului peste frontiere;
transferurile în cadrul şi dinspre sistemul financiar.
Intrarea numerarului în sistemul financiar se realizează prin:
fragmentarea operaţiunilor în numerar în scopul evitării raportării tranzacţiei prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;
folosirea inadecvată a listelor de excepţii prin care unele categorii de operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare (presupune uneori complicitatea unităţilor financiare respective);
executarea de false documente de raportare pentru a legitima numerarul general;
depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate ca transferuri de la bancă la bancă;
Folosirea instituţiilor financiare netradiţionale în procesul de plasare a fondurilor. Aceste instituţii pot fi: casele de schimb valutar, societăţile de valori mobiliare, bursele de mărfuri, cazinourile, serviciile de încasare a cecurilor, serviciile de transmitere de fonduri. Metodele folosite de reciclatori în acest caz sunt aproximativ aceleaşi cu cele folosite în instituţiile financiare tradiţionale.
Casele de schimb valutar: în alte ţări, ele oferă şi alte servicii financiare (vânzare de mandate de plată şi cecuri de casă, transferuri electronice de fonduri, schimb de devize pentru cecuri etc.), care pot oferi un paravan pentru tranzacţii ilicite; în România, casele de schimb au un singur obiect de activitate, schimbul valutar. Metoda prin care se plasează fonduri ilicite în acest caz este efectuarea schimbului valutar fără întocmire de documente ori violarea memoriei computerului pentru a nu se mai putea reconstitui şirul de tranzacţii încheiate; ambele părţi au câştiguri ilicite: reciclatorul scapă de o sumă mare de lei şi primeşte o cantitate mai mică de bancnote străine, iar casa de schimb comite evaziune fiscală prin nedeclararea veniturilor din operaţiunile efectuate.
Agenţiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru transferarea fondurilor pe plan intern sau internaţional, prin mijloace electronice, cecuri, curiei, fax sau reţele de computere. Faptul că valoarea banilor poate fi deplasată dintr-un loc în altul, deseori fără deplasarea fizică a monedelor constituie principala caracteristică a acestui sistem.
Cazinourile: amalgamarea fondurilor ilegale cu cele legale sunt favorizate de faptul că jocurile de noroc sunt activităţi desfăşurate cu numerar, oferind participanţilor anonimat.
Comercianţii de bunuri de folosinţă îndelungată de mare valoare (automobile, iahturi, bunuri de lux, bunuri imobiliare) sunt folosiţi de reciclatori pentru a schimba numerarul în bunuri care, eventual, sunt revândute pentru a obţine numerar cu origine licită.
Agenţii de bursă pot fi manipulaţi de reciclatori prin oferirea de avantaje în schimbul utilizării numerarului pentru achiziţionarea de acţiuni sau mărfuri, prin evitarea raportărilor tranzacţiilor cu numerar.
Companii de faţadă, care de fapt nu au încasări din activităţi reale, ci numai din depunerile reciclatorilor.
Exportul ilegal de valută; transportul fizic se realizează cu diferite mijloace de transport, fără a se respecta legislaţia cu privire la raportarea sumelor ce ies din ţară şi au ca destinaţie ţări în care nu se pune problema justificării sumelor în numerar; după depunerea în bănci, aceste sume fac cale întoarsă, utilizându-se transferul electronic.
Moduri de stratificare:
După ce numerarul a fost depus în instituţii financiare fără a fi detectat, contra acestui numerar reciclatorii procură instrumente financiare (cecuri de călătorie, scrisori de credit, mandate de plată etc.), pe care le reconvertesc apoi în numerar;
Transferurile electronice. O dată de numerarul a fost depus în conturi bancare, acesta poate fi transferat în orice colţ al lumii în timp record.
Multe entităţi se servesc în ultimul timp de Internet pentru a propune servicii de spălare de bani, dând uneori aparenţa de servicii financiare extrateritoriale sau de posibilităţi de plasament legale. Dat fiind caracterul din ce în ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea de a accesa virtual contul său din orice loc din lume. În această situaţie reciclatorii pot controla orice cont, chiar dacă acestea au fost deschise pe numele unor interpuşi; soldurile persoanelor interpuse se transferă ulterior în contul administratorului titular, iar acesta poate dispune de banii transferaţi.
Integrarea. Prin intermediul ei profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă iar rezultatele obţinute din activităţi ilegale sunt legale. Profiturile au o acoperire legală iar reciclatorul le poate folosi achiziţionând bunuri la vedere.
Metodele de integrare sunt:
Achiziţionarea de bunuri imobiliare sau a unor afaceri în pierderi, după care, utilizând fondurile ilicite, aceste bunuri sau afaceri sunt revândute la valoarea lor reală;
Posibilitatea creditării de către asociaţi a propriei societăţi comerciale, care merge mereu în pierdere. Se scot din firmă sume, încărcând costurile, în final realizându-se pierderi; cu sumele care s-au scos din firmă dar neimpozitate, asociaţii creditează firma proprie, încasând chiar şi dobânzi pentru sumele cu care au împrumutat societatea;
Bunurile achiziţionate cu fonduri ilicite sunt vândute unor societăţi de tip captiv (care aparţin de fapt proprietarului bunurilor), după care sunt revândute realizând un profit substanţial tot proprietarului iniţial;
Împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă; o astfel de companie înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie din ţară, iar fondurile companiei de faţadă sunt de fapt, fonduri reciclate ale companiei din ţară;
Folosirea de facturi false pentru import sau export (se utilizează facturi de import supraevaluate, pentru a justifica transferul unor asemenea fonduri, iar în cazul reciclării fondurilor străine în ţară, facturile de export sunt supraevaluate pentru a justifica încasările).
Capitolul II. Internaţionalizarea. Situaţia României
Sfârşitul de mileniu ne înfăţişează amploarea deosebită a activităţilor economice ce se desfăşoară în statele puternic dezvoltate din Europa, America şi Asia. Relaţiile economice internaţionale cunosc un dinamism fără precedent, fiind integrate noi state şi sisteme economice.
Este în afara oricărei îndoieli faptul că în acest nesfârşit teritoriu al economiei se iniţiază, dezvoltă şi finalizează un număr impresionant de afaceri ilegale, care alcătuiesc ceea ce, foarte adesea, este cunoscut ca fenomenul de criminalitate a afacerilor.
Frauda lezează economia în ansamblul ei, cauzează imense pierderi financiare, slăbeşte stabilitatea socială, ameninţă structurile democratice, determină pierderea încrederii în sistemul economic, corupe şi compromite instituţiile economice şi sociale.
Preocupată de problema criminalităţii afacerilor, Comunitatea Internaţională a analizat cauzalitatea şi efectele acesteia, recomandând statelor membre să adopte măsuri concrete pentru limitarea ei. Diversitatea legislaţiilor, cuplată cu particularităţile economico-sociale derivând din stadiile de dezvoltare ale ţărilor europene şi celorlalte state, au făcut practic imposibilă redactarea unei definiţii precise a criminalităţii afacerilor.
Cele două dimensiuni ale criminalităţii afacerilor:
dimensiunea naţională, respectiv suma infracţiunilor incriminate în legile penale sau speciale ale fiecărei ţări, care se produc în interiorul sistemului economic şi financiar şi nu comportă sau nu includ elementul de extraneitate;
dimensiunea internaţională, respectiv suma infracţiunilor care se comit şi se finalizează cu participarea elementului de extraneitate (persoane, firme, corporaţii, bănci etc.)
Cele două dimensiuni nu au avut şi nici nu vor avea un caracter static. Astăzi este evidentă internaţionalizarea afacerilor de tip criminal, în cele mai răsunătoare cazuri de contrabandă, evaziune fiscală, trafic de droguri, operaţiuni de import-export ilegale, s-a realizat şi perfecţionat continuu parteneriatul pentru crimă. Contrabanda cu alcool sau ţigări, traficul de droguri şi armament nu pot fi concepute fără participarea afaceriştilor aflaţi pe mai toate meridianele şi paralelele globului.
Într-un asemenea context este relevantă lista de infracţiuni circumscrise fenomenului de criminalitate a afacerilor, redactată de Comitetul European pentru Problemele Criminale:
infracţiuni în legătură cu formarea cartelurilor;
practici frauduloase şi abuzuri comise de întreprinderi multinaţionale;
obţinerea frauduloasă sau deturnarea fondurilor financiare alocate de stat sau de organizaţii internaţionale;
infracţiuni în domeniul informaticii (criminalitatea informatică);
crearea de societăţi fictive;
falsificarea bilanţului întreprinderii şi încălcarea obligaţiei de a ţine contabilitatea;
fraude care se răsfrâng asupra situaţiei comerciale şi a capitalului social;
fraude în detrimentul creditorilor (bancrută, violarea drepturilor de proprietate intelectuală şi industrială);
infracţiuni împotriva consumatorilor (falsificarea mărfurilor, publicitate mincinoasă);
concurenţă neloială;
infracţiuni fiscale;
corupţie;
infracţiuni bursiere şi bancare;
infracţiuni în materie de schimb valutar;
infracţiuni împotriva mediului ambiant.
Odată declanşată ofensiva reală contra unor componente sau segmente ale criminalităţii afacerilor (evaziunea fiscală, contrabanda, corupţia, traficul de droguri etc.) se scot la lumina zilei aspecte deosebite, unele cutremurătoare prin dimensiunea lor. A fost suficient, de exemplu, să se descopere, mai mult sau mai puţin întâmplător, importante fraude privind utilizarea subvenţiilor acordate, în cadrul Pieţei Comune, producătorilor şi exportatorilor de produse agricole şi alimentare, pentru a se declanşa o analiză serioasă care a evidenţiat fraude imense comise în acest domeniu, în Italia, abia în anii 1985-1996, după investigaţii şi anchete complexe s-au conturat adevăratele dimensiuni şi adevărata faţă a organizaţiilor mafiote, despre care autorităţile nu au vorbit timp de 30-40 de ani. În Germania şi celelalte state ale Europei Occidentale abia acum se vorbeşte despre rolul crimei organizate în migraţia clandestină a cetăţenilor turci, arabi, români, sârbi etc., după ce mai bine de 20 de ani, în numele dreptului cetăţenilor la libera circulaţie, autorităţile au stimulat acest fenomen. Prin urmare, se poate afirma că aceste edificii criminale se construiesc şi se dezvoltă în imensa lor majoritate din interesul şi cu sprijinul autorităţilor statale. Geneza lor trebuie căutată în perimetrul intereselor de putere.
Această stare de fapt face ca autorităţile să nu dezvăluie adevăratele dimensiuni ale criminalităţii decât în momente de răscruce. Fiecare nouă guvernare este preocupată să spună şi să demonstreze cât de coruptă a fost guvernarea anterioară, refuzând să accepte că aspectele criminalităţii afacerilor şi cele ale crimei organizate se vor prelungi şi intensifica, uneori la cote mult mai ridicate.
Politizarea activităţilor de luptă contra criminalităţii este cauza fundamentală a reacţiei slabe faţă de pericolul acesteia, elementul care determină puternica consolidare a ei în societatea de azi. într-un asemenea climat, pe un teren prielnic, structurile care acţionează în domeniul criminalităţii afacerilor şi-au construit, dezvoltat şi perfecţionat un management performant, caracterizat de: eficienţă maximă, specializare riguroasă, logistică ultramodernă, mult superioară celei aflate la dispoziţia organelor legii. Sunt relevante în acest context afirmaţiile făcute de Giovanni Falcone, celebrul judecător italian, asasinat de Mafia la 23 mai 1992: „Mafia constituie o lume logică, mai raţională şi mai implacabilă decât STATUL. Mafia este o articulaţie a puterii, o metaforă a puterii, dar şi o patologie a puterii. Mafia este un sistem economic, o componentă obligatorie a sistemului economic global. Mafia se dezvoltă datorită statului şi îşi adaptează comportamentul în funcţie de acesta."
Produsul financiar rezultat din afacerile ilegale derulate de grupările crimei organizate are dimensiuni impresionante. Banii murdari care circulă, practic la vedere, constituie oxigenul care dă forţă infractorilor aflaţi foarte aproape sau chiar în intimitatea structurilor de putere ce le garantează şi acoperă activităţile infracţionale.
Analiştii fenomenului criminalităţii afacerilor avertizează asupra faptului că importante fonduri rezultate din afacerile ilegale sunt injectate în organisme şi structuri politice şi administrative, pentru ca acestea să se menţină la putere şi să poată garanta grupărilor criminale succesul în multitudinea afacerilor murdare pe care le iniţiază.
Scopul, ţinta primordială a acestor grupări este aceea de a face inoperante, ineficiente şi de a paraliza structurile abilitate să lupte împotriva lor.
Şi în România s-a produs de multă vreme fuziunea elitelor: elita lumii interlope şi elita vieţii publice. Acestea acţionează împotriva ordinii şi a legii, în perimetrul degradant al imoralităţii, afacerilor veroase, luxului şi desfrâului.
Exponenţii acestor elite au în proprietate restaurante, cazinouri, întreprinderi profitabile, case de modă, hoteluri, autoturisme de lux, imobile ce rivalizează cu proprietăţile princiare, trusturi de presă şi posturi de televiziune, locuinţe de vacanţă şi, nu în ultimul rând, substanţiale conturi în străinătate.
Este, aşadar, limpede pentru omul de rând care asistă neputincios la acest spectacol că în teritoriul ocupat de crima organizată, acţionează profesioniştii din lumea comerţului, investiţiilor, finanţelor şi băncilor într-o perfectă articulare cu exponenţi ai puterii.
Afacerile ilegale de mare amploare - contrabanda, evaziunea fiscală, traficul de droguri, spălarea banilor, practici frauduloase în privatizarea unor societăţi comerciale etc. - nu se pot iniţia, derula şi finaliza fără existenţa unui parteneriat între grupările autohtone şi cele corespondente ale acestora care acţionează pe teritoriul altor state. În România, începând cu anul 1990, s-au desăvârşit afaceri ilegale de proporţii uriaşe: distrugerea flotei comerciale şi a celei de pescuit oceanic, fraude cifrate la sute de milioane de dolari săvârşite la Banca „Dacia Felix", Credit Bank, Bankcoop, Bancorex, privatizarea frauduloasă a unor societăţi comerciale, contrabanda cu ţigări derulată prin portul Constanţa, Aeroportul Otopeni şi punctele de trecere a frontierei de la Giurgiu, Borş, Albita etc., traficul de droguri şi substanţe radioactive, contrabanda cu produse petroliere, alcool şi cafea, prostituţie, trafic ilegal cu opere de artă etc.
Principalele faze pe care le-au parcurs grupările de infractori care au acţionat şi acţionează în prezent în România:
FAZA ERMETICĂ este caracteristică grupărilor care s-au constituit pe criterii etnice şi profesionale, începând cu anul 1990, cele mai reprezentative grupuri care au acţionat în această fază sunt cunoscute, într-o terminologie promovată de mediile de informare drept:
Mafia Ţigănească, reprezentată de grupuri de persoane provenite din 3-4 familii de ţigani, conduse de un lider autoritar, profilate pe săvârşirea în serie de furturi din avutul public şi privat, tâlhării, escrocherii, trafic ilegal cu valută şi metale preţioase, furturi din autoturisme, prostituţie şi proxenetism, cerşetorie, vânzarea de copii pentru înfiere ilegală a acestora de către cetăţeni străini, afaceri imobiliare, cămătăria, traficul de droguri, furtul şi comercializarea operelor de artă, şantaj, ameninţări, perceperea taxelor de protecţie, recuperarea prin violenţă a unor debite, valorificarea în ţară de bunuri şi valori furate din alte ţări (Germania, Franţa, Austria, Polonia).
Adevărate clanuri mafiote, aceste grupuri şi-au delimitat sferele de dominaţie şi afaceri, recurgând foarte adesea la acte de mare violenţă şi intimidare chiar la adresa organelor de ordine.
Produsul financiar obţinut din comiterea infracţiunilor este investit de liderii acestor grupuri în achiziţionarea sau construcţia de imobile de lux, autoturisme, bijuterii, valută, opere de artă, terenuri, spaţii comerciale etc.
Mafia Arabă s-a afirmat foarte rapid în teritoriul afacerilor ilegale, dezvoltând activităţi infracţionale desfăşurate anterior anului 1990 (comerţ clandestin, trafic de droguri, plasarea de valută falsă). În România s-a constituit o veritabilă comunitate de cetăţeni arabi (sirieni, irakieni, egipteni, iranieni etc.) care controlează traficul de droguri, contrabanda cu ţigări şi alcool, traficul cu autoturisme de lux furate, prostituţia şi plasarea de valută falsă. Un număr apreciabil dintre aceştia sunt căsătoriţi cu românce, au urmat cursurile unor instituţii de învăţământ superior, cunosc obiceiurile şi realitatea din România. Mafia arabă reprezintă o forţă reală în plan economic, are o puternică legătură cu structurile de putere, este infiltrată în organismele cu atribuţii de control financiar şi vamal. Averea pe care mafia arabă o deţine în România este considerabilă (imobile, întreprinderi, restaurante, spaţii comerciale, mijloace de transport, cluburi de noapte, hoteluri, terenuri şi ferme agricole).
Mafia Turcă este reprezentată de grupuri extrem de riguros organizate, prezente pe teritoriul României imediat după luna decembrie 1989. Acestea au iniţiat şi pus în aplicare mari operaţiuni de contrabandă cu produse alimentare şi industriale (ţigări, cafea, citrice, cosmetice, confecţii, legume, fructe), trafic de metale preţioase şi droguri. Alte grupuri s-au specializat în recrutare de femei din România cărora le-au promis angajarea ca lucrătoare în baruri, cazinouri, restaurante etc., dar care, în realitate, au fost obligate să se prostitueze la Istambul, Ankara sau în Antalia, fiind apoi exportate pe piaţa prostituţiei din Cipru şi Grecia. Mafia turcă are forţă financiară în România, fiind specializată în spălarea banilor rezultaţi din traficul cu droguri şi contrabandă.
Mafia Chineză reprezintă o specie aparte în peisajul criminalităţii afacerilor din România pentru faptul că grupurile care acţionează au un cod de conduită puternic marcat de tradiţiile şi obiceiurile specifice rasei galbene. Practic impenetrabilă, cu norme de comportament greu de înţeles de către români, mafia chineză a demarat afaceri discrete, dar de mare amplitudine, constând în contrabanda cu mărfuri specifice ţării lor. Se poate vorbi cu certitudine de existenţa unei comunităţi chineze în România, care a ieşit la suprafaţă prin numeroase dispute violente între grupuri. Pentru neplata taxei de protecţie şi neîncasarea unor obligaţii financiare au fost lichidaţi, în manieră tipic chinezească, lideri ai unor grupuri ce desfăşoară activităţi ilegale în Bucureşti.
Mafia Ucraineană şi Moldovenească a acţionat pe teritoriul României specializându-se în acţiunile de tip „Racket", traficul de prostituate, contrabanda cu armament, explozivi şi substanţe radioactive, furtul şi comercializarea autoturismelor de lux, traficul de droguri, contrabanda cu alcool şi ţigări. Liderii acestor grupuri, proveniţi din rândul foştilor luptători în războiul din Afganistan şi foştilor militari din trupele de securitate, au investit masiv în România cumpărând imobile, terenuri şi spaţii comerciale.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
