Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Stefan Nega
La 18 ani Stefan Nega a absolvit scoala muzicala. Programul examenului de absolvire cuprindea preludii si fugi de Bach, sonata în do# minor, opus 27 „Sonata Lunii” de Beethoven, „Dumca” de Ceaikovski, concertul nr.1 pentru pian si orchestra de Liszt. Auditorii, ce umplura sala pana la refuz îl aplaudau cu caldura pe talentatul interpret. Stefan Neaga a terminat cu distinctie scoala muzicala din Chisinau. El a absolvit-o, având conceptii progresiste despre arta muzicala si cu speranta de asi perfectiona în continuare maiestria de pianist.
În preajma absolvirii scolii muzicale St. Neaga s-a întâlnit cu Grigoras Dinicu, violonist-concertist român care se bucura pe atunci de mare popularitate. Întâlnirea cu acest muzicant atat de apropiat de arta populara, a jucat un rol important in viata viitorului compozitor.
Întâlnirea lui St. Neaga cu G. Dinicu nu a fost întâmplatoare . Odata, venind în turneu la Chisinau G. Dinicu a intrat in restaurantul hotelului „Londra” anume pentru a-i asculta pe muzicantii din partea locului si, în special pe pianistul Neaga, caci nu odata auzise de talentul muzical al acestuia lui G. Dinicu i-a placut cum cânta tanarul pianist ti el i-a propus sa treaca in orchestra sa care se bucura pe atunci de mare popularitate. Oferta a fost acceptata. El se muta cu traiul la Bucuresti. Astfel in 1920 a început oi noua etapa in viata si activitatea muzicala a viitorului compozitor.
Lucrând in orchestra lui Dinicu in calitate de acompaniator treptat Neaga se înrola in activitatea de creatie, ocupându-se cu prelucrarea cântecelor populare.
Dupa cum marturisesc Iu. Guz, a A . Hararu, I. Dailis, colaborarea cu seful orchestrei a exercitata o influenta binefacatoare asupra evolutiei talentului lui Neaga si succeselor sale de creatie. În particular, interesul lui Neaga pentru prelucrare de cântece populare a luat nastere anume multumita lui Dinicu.
Fiecare aparitie a orchestrei cu participarea lui Neaga pe scena restaurantului bucurestean „Atenee palace” aduna un numeros auditoriu.
Dar desi munca pe podiumul restaurantului de noapte aducea câstiguri bune ea nu putea satisface cerintele spirituale a lui Neaga. Visul de a intra la conservator îl atragea din ce in ce mai mult. El si dadea prea bine seama, ca maiestria muzicianului depinde in mare masura si de profunzimea culturii sale muzicale, de tainicirea si multilateralitatea cunostintelor in domeniul muzicii.
În 1920 el intre la academia de muzica si arta dramatica. Aici el studiaza in clasa de pian special la profesorul G. Saegiu si concomitent la conducatorul clasei de compozitie la profesorul A. Castaldi, italian de origine. La început aceasta se îndoia de aptitudinile lui Neaga si nu l-a primit in clasa sa. Numai perseverenta tunarului care frecventeaza orele de studiu in calitate de auditor si aptitudinea lui exemplara fata de invatatura îl fac pe profesor sa-si schimbe parerea initiala si sa-l înscrie pe Neaga in numarul elevilor sai.
Si totusi in anii de academie de muzica Neaga nu-si termina studiile de compozitie: el absolveste cu mentiune academia la clasa de pian special si-si ia diploma cu atestarea de artist-specialist liber.
Tanarul muzician se consacra in fond activitatii concertistice. El continua sa lucreze in orchestra lui Dinicu. Repertoriul sau cuprinde creatii de Bach, Beethoven, Ceaikovski, Chopin, Liszt, Debussy, Ravel, R. Strauss alti compozitori. Activitatea in interpretativa intensa câstiga întâietatea, creatia originala trecând astfel pe planul al doilea; timpul liber nu-i ajunge decat pentru prelucrari si aranjamente de melodii populare pentru orchestra lui Dinicu. Aceasta activitate îl pasioneaza pe Neaga din ce in ce mai mult trezindu-i dorinta fierbinte de a-si termina studiile de compozitor profesionist.
In 1926 el intra pentru a doua oara la academia de muzica si arta teatrala.
Dar in anii aceia academia nu avea o orientare bine determinata si consecventa; putini erau cei ce se interesau de creatia populara.
D. Cuclin, noul dascal al compozitorului moldovean, om foarte cult si instruit, autorul manualului de analiza a formelor muzicale.
Fiind profesor la academia de muzica Cuclin citea cursurile de teorie a compozitiei si a contrapunctului.
1931. Au zburat anii de studii la academie. Profesorul Cuclin i-a eliberat talentatului sau ucenic o caracteristica magulitoare : „Subiectul confirma ca artistul, compozitorul si pianistul Neaga a frecventat pe parcursul a mai multul ani cursurile mele de compozitie scriind in acest rastimp urmatoarele lucrari muzica simfonica (o simfonie, un poem simfonic), muzica de camere (doua sonate, un cvartet, un cvintet) si muzica dramatica (religioasa, laica) a participat la concursuri de creatia a unor lautari si a fost mentionat cu premii banesti . Dimitrie Cuclin.”
Dar in conditiile României burghezo-mosieresti a anilor ”30 compozitorul era lipsit de posibilitatile sale de a-si dezvolta si aplica cu adevarat capacitatile sale de creatie, de a se deda cu tot sufletul ocupatiei sale preferate. In tara se observa un declin al artelor –ce pretuia doar muzica straina la moda.
In cautarea unei iesiri din situatia creata Neaga ia hotarirea de a pleca la Paris, unde spera sa se impuna ca pianist si sa-si continue studiile sale de compozitor.
La început succesul parea a fi tovaras bun al tanarului muzician.
La Paris el evolueaza ca solist-pianist, precum si in concerte compune alaturi de Dinicu si in curând in 1937 i se acorda premiul expozitiei universale de la Paris. In acelasi an Nega este înscris ca student al scolii superioare pedagogice muzicale din Paris. Studiaza la muzicieni de vaza francezi - A.Corto (pian) si miunsi (dirijarea orchestrala), A. Manjo compozitia.
Toti profesorii erau multumiti de talentului lor elev si mentionau capacitatile lui muzicale.
Dar conditiile in care se afla St. Neaga aparent prielnice, nu au devenit si nu au putut deveni esential fertile pentru dezvoltarea talentului sau.
In Franta antebelica arta muzicala burgheza trecea printr-o perioada de destramare si orice manifestare democrata trebuia sa-si croiasca drumul cu multa greutate. In schimb formalizmul in muzica, moda efrina infloreau fastuos.
A. Manjo directorul revistei “Monde Musical” a insotit corespadenta de la Moscova a lui Lossegur despre arta sovetica.
In astfel de conditii aflindu-se sub influenta a tot felul de curente muzicale ”de ultima ora” timp de 2 ani St. Neaga studiaza la cunoscutul pedagog Nadi Bulanje – reprezentanta a inpresionizmului francez.
Ea il sfatuia in permanenta “sa vorbeasca limba materna si sa utilizeze mai amplu tezaurul folcloric”. Cu toate acestea studile la acest muzician si pedagog de seama nu au exercitat o influenta bine facatoare asupra formarii personalitatii de creatie a compozitorului moldovan. “Suita franceza” in sase parti pentru pian, ce-i apartine si care a fost creata in aceasta perioada, purta amprenta evidenta a formalizmului si eclectizmului. Intr-un cuvint, era o creatie tipica a autorului rupt de la viata, pasionat de dispozitii pur subiective, de cautari formale.
Aceste grele cautari ale drumului sau individual ce mai sesizeaza in doua piese vocale si altele cinci pentru pian create de Neaga in aceeasi ani. Daca una din piaesele vocale scrise pe tema unui cintec popular românes?, a carei imagine luminoasa a determinat limpazimea liniei melodice a partiturii de solo si transparenta acompanimentului, apoi cealalta – “primii fulgi” – e creata in stilul ramantei sentimentale de salon; aici compazitorul a platit tributul noilor tendinte in muzica usoara de estrada la moda pe atunci in Rominia.
In piesele pentru pian din acea perioada compozitorul se lasa influentat de stilul virtuos, de salon.
“Parafreza” pentru pian pe o tema de T. Zaidler poate servi drept exemplu de lucrare bazata, in linii mari, pe efecte aparente. Nici nu e de mirare: anume de astfel de piese avea nevoe, pentru a-si reinoi repertoriul orchestra de restaurant, in care cinta compazitorul. “Parafraza” demonstreaza inaltul nivel tehnic profesional al lui Neaga-pianistul.
Nocturna nr.1 (“Dorul”) se distinge prin lnearitate si graficitate, printr-o oarecare rigiditate a desenului melodic.
Nocturna nr.2 creata pe baza unei melodii populare românesti e scrisa, la fel ca si “Primii fulgi”, in stilul muzicii de salon.
Aceasta piesa a fost un frumos succes pentru compozitor.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
