Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Substantivele
Substantivul arată ce este ceva.
Substantivul este partea de vorbire (flexibilă) care denumeşte (de nume) obiecte gramaticale
„ flexibil” - care îşi schimbă forma
fiinţe: câine,fetiţă,Ion,Maria
nume de lucruri: televizor,teracotă,scaun,carte
nume de fenomene din natură: fulger,rouă, ploaie, brumă
nume de acţiuni
Atenţie: acţiunea înseamnă verb,numele acţiunii este substantiv
Acţiune: a cânta
numele acţiunii: cântec,cântare
nume de însuşiri
Atenţie: cuvântul care arată o însuşire se numeşte, este adjectiv, numele însuşirii este substantiv
adjectiv: sârguincios, sârguincioasă
numele însuşirii este substantiv: sârguinţă
leneş, leneşă __________________lene, lenevie
ex.: Sârguinţa ţese pânza, iar lenea pierde vremea.
Cum se pot găsi substantivele fără definiţie?
a).substantivul se poate număra:
un om, doi oameni,
o mamă, două mame,
un pod, două poduri,
b).cuvântul care poate primi înainte sau după cuvintele: aceste, acestea (acest, această) sunt substantive;
acest om, omul acesta
Clasificarea substantivului:
a). după alcătuire: substantiv simplu (soare,floare); substantiv compus (floarea-soarelui);
b). După obiectul denumit:substantiv comun (arată obiecte de acelaşi fel) oraş, sat, fetiţă; substantiv propriu (denumeşte un anume obiect spre a-l deosebi de celelalte obiecte de acelaşi fel) -Timişoara, Pecinişca, Mădălina.
Există substantive: tiner(et), bred(et), Făg(et), frunz(iş), pietr(iş), studen(ţime).
Substantivul poate fi însoţit sau nu de articol.
Articolul este parte de vorbire care însoţeşte un substantiv şi arată în ce măsură obiectele denumite de substantiv sunt cunoscute vorbitorului.
Articolul hotărât are următoarele forme: -l, -lui, -i, -lor;
-a, -i, -le, -lor;
lui
articolul hotărât se pune la urma substantivului sau înlocuieşte ultima literă l se leagă de substantiv prin litera, vocala -u
om: omul, omului, oamenii, oamenilor
fată: fata, fetei, fetele, fetelor;
Articolul lui se pune în faţa substantivelor proprii de genul masculin (lui Ion, lui Gheorghe) şi în faţa substantivelor feminine, care sunt împrumutate de români şi care nu se termină în vocala –a (lui Jeni, lui Carmen, pentru că nu putem spune Jeniei, nici Carmenei aşa cum spunem Mariei, Mădălinei).
Se spune greşit lu tata, lui tata; tatălui.
Greşit: lui Maria, lu Maria; corect: Mariei
Greşit: lui mama, lu mama; corect: mamei
Cuvântul lui se foloseşte după un substantiv: cartea lui. În loc de lui putem pune un substantiv (cartea bunicului) deci lui este un pronume.
Cuvântul lui se foloseşte pe lângă un verb, şi arată persoana fiind pronume: Lui îi place filmul.
Articolul hotărât
forme: un, unui, nişte, unor;
o, unei, nişte, unor;
Articolul hotărât se pune în faţa substantivului şi arată că obiectul este mai puţin cunoscut vorbitorului (adică are înţelesul ,,oarecare”)
om: un om, unui om, nişte oameni, unor oameni
fată: o fată, unei fete, nişte fete
Cum găsesc formele nearticulate?
număr până la doi şi tai, renunţ la cuvintele cu care am numărat.
un om, doi oameni
o fată, două fete
un pod, două poduri
După ce am tăiat cuvintele cu care am numărat, avem formele neregulate de singular şi de plural.
Cuvintele un şi o pot avea valori diferite.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
