Sunet si fonem
Dincolo de conţinutul unui cuvânt(clasă, categorii gramaticale, sensuri, semnificaţii)
există şi expresia auditivă(sunete, accent, intonaţie) sau vizuală(litere, pauze albe între cuvinte, semne grafice, punctuaţie).Cu studiul expresiei auditive se ocupă fonetica.
Fonetica este ramura lingvisticii care studiază latura materială, sonoră, a limbii, prin fonetică înţelegându-se atât ştiinţa în sine, cât şi obiectul de studiu.Ea reprezintă unul dintre nivelurile limbii, având drept obiect de studiu semnele audibile şi vizibile prin scris, cu rol in comunicare, producerea, transmiterea, receptarea şi evoluţia sunetelor limbajului articulat, prin aceste semne sau sunete realizându-se vorbirea.Prin vorbire vom inţelege o înlănţuire de sunete articulate prin dilatarea şi comprimarea succesivă a aerului înconjurător.
Scrierea sau ortografia limbii române este fonetică, adică notează fiecare sunet printr-o literă.Inventarul literelor, numite “alfabet” trebuie învăţat într-o ordine precisă, numită " ordine alfabetică".
În alfabetul românesc actual sunt menţionate în ordine 31 de litere : a,A (a); ă,Ă (ă); â, (â); b,B (be); c,C (ce); d,D (de); e,E (e); f,F (fe); g,G (ge); h,H (ha); i,I (i); j,J (je); k,K (ca); l,L (le); m,M (me); n,N (ne); o,O (o); p,P (pe); q,Q (chiu); r,R (re); s,S (se); ş,Ş (şe); t,T (te); ţ,Ţ (ţe); u,U (u); v,V (ve); w,W (dublu ve); x,X (ics); y,Y (igrec); z,Z (ze).
Între literele alfabetului şi sunetele limbii române nu există o corespondenţă totală.
Pentru a observa relaţiile de corespondenţă dintre litere şi sunete se foloseşte descrierea
fonetică.Spre deosebire de literele din alfabet, literele şi semnele folosite în transcrierea fonetică poartă numele de semne fonetice.
Uneori acelaşi sunet este reprezentat grafic prin litere diferite(exemple : " c " - cal, casă, dar şi " k " - kamikaze, Kuweit, " i " - iată, italian, dar şi " y " - yola, Yonathan,etc). Un grup de litere poate reprezenta un singur sunet; astfel grupurile " che " , " chi " , " ghe" , " ghi " redau sunetul k', g' : chenar, gheaţă, ghiocel.Grupurile " ce ", " ci ", " ge”, " gi " redau consoanele africate č, g : cerb, cireş, circ, ger.
Literele a,î, redau acelaşi sunet(aceeaşi vocală): român, mână, încălţat, îmbrăcăminte.
Litera k şi grupul de litere " che " , " chi " redau acelaşi sunet : chimir, kilometru, chenar.
Alfabetul limbii române este format din şapte vocale - a, ă ,â, (î), e, i, o, u, dintre care
patru (e, i, o, u ) funcţionează şi ca semivocale, şi douăzeci şi patru de consoane - b, c , d, f,
g, h, j, k, l, m, n, p, q, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.
Vocalele sunt acele sunete continue care se pot rosti fără ajutorul altor sunete.
Consoanele sunt acele sunete care se rostesc cu ajutorul altor sunete şi nu pot
forma singure o silabă.
2.Sunetul
Fonetica studiază sunetele limbii în planul fizic(acustica), în planul biologic (fiziologia), în planul social, în sistemul limbii(fonologia, fonetica funcţională), precum şi din punct de vedere al proprietăţilor fiziologice şi acustice(fonetica experimentală).
În plan fizic, sunetul este mişcarea vibratorie a unui elastic.Sunetele pot fi muzicale
(cu caracter de ton şi ritmic - vocalele) şi nemuzicale(cu caracter de zgomot şi neritmic-consoanele).Sunetele vorbirii reprezintă atât tonuri, cât şi zgomote sau sunete mixte. Sunetele articulate sunt fenomene fizice determinate de anumite proprietăţi: înălţime(ton), frecvenţă(număr de vibraţii), variaţii de înălţimi(sunete grave, profunde, joase), intensitate(depinde de energia rostirii sunetelor), durată(timpul ocupat de vibraţiile sunetului), timbru(calitate care diferenţiază sunetele între ele).
|
