Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Testament
Poezia apare in fruntea vol. “Cuvinte potrivite” (1927) si este considerata arta poetica argheziana.
“Testament” este o metafora (a cartii); geneza cartii si geneza lumii sunt simultane, la originea amandurora stand cuvantul. Efortul creator este ilustrat in carte, care este inmanata de la o generatie la alta: “Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte”. Asadar “testamentul” liric al poetului nu face referire la avutia materiala a acestuia, ci la operele create de-a lungul anilor.
Prima strofa sugereaza ideea evolutiei, reflectata in limbajul caracteristic arghezian. Momentul originar, momentul genezei este ilustrat de “seara razvratita”, dar acesta nu este un process incheiat, ci unul continuu: “In seara razvratita care vine/ De la strabunii mei pana la tine”. Se sugereaza ca evolutia este grea, aspra ( “Prin rapi si gropi adanci”), treptele timpului fiind urcate adesea “pe branci”. “Treapta” este o metafora, ea insemnand acumulari materiale initial si mult mai tarziu, capatand atribute spirituale.
Fiul este indemnat sa-si aseze cartea “la capatai”, pentru a-l calauzi, asemenea Bibliei pe credincios: “Aseaz-o cu credinta la capatai/ Ea e hrisovul vostru cel dintai.”
Deasemenea inseamna transformare a materiei in spirit: “ca sa schimbam, acum intaia oara,/ Sapa-n condei si brazda-n calimara,/ Batranii-au adunat, printre plavani,/ Sudoarea muncii sutelor de ani.” Transformarea uneltelor materiale in unelte spirituale reflecta viziunea de reconvertire a cuvintelor pentru a capata functia lor originara.
In limbajul taranilor, T. Arghezi intuieste intelesuri nebanuite, iar “cuvintele potrivite” se nasc tocmai din cele firesti ale taranilor. “Sapa” este transformata in “condei”, “brazda” in “calimara”. In urma efortului indelungat, cuvintele au capatat sensuri noi, au devenit potrivite, adica s-au transformat in unelte ale spiritului.
Transformarile sunt nebanuite: uratul devine frumos, veninul devine miere, raul se transforma in bine.” Le-am prefacut in versuri si-n icoane/ Facui din zdrente muguri si coroane/ Veninul strans l-am preschimbat in miere,/ Lasand intreaga dulcea lui putere./ Am luat ocara si torcand usure,/ Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure.”
Poetul opune creatiei divine propria sa creatie; cunoasterea directa a lui Dumnezeu nu este posibila, el este ”Dumnezeu de piatra”; “Am luat cenusa mortilor din vatra/ Si-am facut-o Dumnezeu de piatra,/ Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,/ Pazind in piscul datoriei tale.“ Cenusa mortilor face trimitere la trecut, prezentul trebuie sa conserve trecutul; iar “hotarul inalt” poate insemna limita dintre “present” si trecut, dar si punctul in care se situeaza Divinitatea (deu absconditus).
Adept al esteticii uratului, T. Arghezi cultiva ideea ca uratul poate fi sursa de frumos artistic; “Din bube, mucegaiuri si noroi/ Iscat-am frumuseti si preturi noi.” Originea esteticii uratului se afla in “Florile raului” (Baudelaire). T. Arghezi considera ca forta primordiala a cuvantului poate sa amelioreze lumea. Cuvintele capata continuturi semantice noi. Ele au si rolul de a pedepsi ceea ce nu a fost cunoscut pana acum: “E-ndreptatirea ramurei obscure/ Iesita la lumina din padure/ Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii intregi.”
In final poetul sugereaza ca poezia este rezultanta comuna a “nuntirii” dintre “slova de foc” (inspiratie) si “slova faurita” (munca).” El, poetul, este “robul” propriei sale creatii, pe care o daruieste oamenilor, dar si lui Dumnezeu: “Robul a scris-o, Dumnezeu o citeste,/ Far-a cunoaste ca-n adancul ei/ Zace mana bunicilor mei.”
Ideile in poezie sunt reflectate in enunturi construite prin juxtapunere. Imaginea este sensibilizata prin folosirea enumeratiei (“rapi si gropi adanci”), a metaforelor (“seara razvratita”), concentrarea ideilor: cuvintele nu sunt de prisos, nu pot fi substituite.
Semnificatiile cuvantului “carte”
Cuvantul “carte” face parte din vocabularul fundamental al limbii romane, fiind un termen de origine latina, utilizat cu mult inainte de primele documente atestate de limba romana de pe teritoriul tarii noastre. Este o dovada ca exprimarea scrisa era cunoscuta cu mult inainte de redactarea “Scrisorii lui Neacsu” din 1521. In aceste conditii, este normal ca acest termen sa fi devenit polisemantic, fapt valorificat si de T. Arghezi in poezia sa programatica “Testament” aparuta in fruntea primului volum de versuri “Cuvinte potrivite”.
Cuvantul “carte” apare in aceasta poezie de patru ori, intr-o distributie aproximativ simetrica, in sensul ca primele doua aparitii sunt la inceputul poeziei, iar ultimele doua spre sfarsitul ei.
Pentru a descarca referate trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
0 comentarii
Adauga comentariu
Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro
Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
