Pentru a ajunge sa intelegem schimbarile care s-au produs de-a lungul timpului in arta machiajului este important sa cunoastem istoria acestei practici foarte vechi. In egala masura atat femeile cat si barbatii au apelat la diverse tehnici de machiaj pentru infrumusetarea exterioara. Oamenii au fost interesati sa descopere diverse tehnici de machiaj si astfel aceasta arta a suferit diverse modificari pana in prezent.
Cea mai veche aparitie dateaza din prima dinastie a Egiptului (3100 - 2907 i.Hr.) cand din mormintele faraonilor, locuitorii au extras borcane cu crema pe care mai tarziu le-au parfumat si le-au folosit pentru a-si hidrata corpul si fata. Femeile foloseau in machiajul ochilor doua culori si anume verdele malahit pentru pleoapa inferioara si negru (kohl care era facut substante chimice sau funingine) pentru pleoapa superioara, asa se machia faimosul ochi egiptean. Egiptenii acordau mare atentie aspectului lor, iar cand o persoana deceda i se puneau alaturi fardurile si ustensilele pe care le-a folosit in timpul vietii.
In loc de ruj, foloseau creioane pentru a-si colora buzele, iar pentru colorarea obrajilor aplicau diverse farduri si pudre pe baza de cinabru, iar pentru gingii mestecau diverse plante, astfel incat sa le ofere culoarea roz. Pentru a-si mentine tenul frumos, egiptenii isi puneau masti facute dintr-un amestec de urina si namol. Cel mai vechi parfum a fost al Cleopatrei si era facut dintr-un amestec de trestie parfumata, smirna, miere, trandafir si vin si se numea Kiphe.
Tot Cleopatra este posesoarea celui mai vechi manual de cosmetologie, care a fost distrus intr-un incendiu produs in biblioteca din Alexandria si rescris multi ani mai tarziu de Criton. Cu ajutorul sucului de "kufra", de culoare rosu inchis femeile isi colorau varful degetelor de la maini si picioare, calcaiele si uneori chiar sfarcurile pentru a atrage priviri. In Egiptul Antic se invata inca din scoala cum sa-si acopere fata prin machiaj, acest lucru se facea personal deoarece fata era considerata o zona intima.
In Grecia antica, se practica albirea fetei cu ajutorul carbonatului de plumb si a calcarului. Datorita ingredientelor pe baza de arsenic folosite pentru epilare, pielea era afectata si persoanele sufereau ranu severe care de multe ori duceau la moartea acestora. Penru o privire intensa se vopseau genele cu funingine si se fixau cu ajutorul albusului de ou sau cu picaturi fierbinti de ceara.
In Roma antica, cel mai complex si mai celebru machiaj apartinea sotiei imparatului Nero, Poppaea, care avea nevoie de peste 100 de scave pentru realizarea acestuia. In ciuda faptului ca machiajul era atat de complex, el purta denumirea de "machiaj casnic" deoarece era purtat doar in prezenta sotului. Barbatii acordau si ei o atentie sporita ingrijirii si igieniei personale si tundeau parul foarte scurt, evitau sa poarte barba sau mustata, se epilau si isi puneau pudra de aur in par pentru stralucire. Si in aceasta perioada, tenul alb era la moda, ca semn al nobletii, chiar daca era cunoscut faptul ca ingrendientele din compozitia acestuia erau toxice si chiar letale. Scrieri din acea perioada precizeaza faptul ca existau farduri colorate extrase din oxid rosu de plumb, carmin si fecale de crocodil.
In Evul Mediu European culoarea alba a tenului diferentia clasele sociale. Astfel, nobilimea se diferentia de clasele inferioare prin faptul ca nu munceau, iar tenul lor nu era afectat de razele soarelui, asa cum era a celor care munceau la camp. Fetele erau in continuare albite cu extras de plumb, toxic si daunator organismului, iar pentru a obtine tenul alb recurgeau la metode foarte dure, isi taiau venele sau consumau otet.
In Spania si in imprejurimi, prostituatele se diferentiau prin folosirea rujului de culoare roz.
In Franta, in vremea regelui Ludovic al XIV-lea atentia celor de la curtea regala era focalizata pe ingrijirea personala, asfel incat pudra folosita pentru albirea fetei timp de un an, era echivalentul unei ratii zilnice ce putea hrani 11.000 de persoane.
Se purtau alunitele false, marcate pe fata cu ajutorul betelor de chibrite arse. Pentru vopsirea sprancenelor se foloseau funungine de pe fundul oalelor sau resturi de dopuri arse.
Intre sec. XVII-XVIII, oamenii neglijau igiena corporala si asfel apareau afectiuni ale pielii care erau mascate cu ajutorul pudrei din abundenta.
Oamenii au continuat sa foloseasca produsele cosmetice, chiar daca se inregistrau un numar mare de victime, datorita efectelor produse asupra organismului si a pielii prin folosirea de plumb si mercur. Era la moda rujul rosu utilizat in combinatie cu tenul alb pentru un contrest deosebit.
Pana in 1850 si barbatii erau procupati de ingijirea pielii si machiaj, dar in unele zone, barbatii care isi aplicau farduri in obraji erau priviti ca niste tarani si acest lucru era considerat jignitor.
In timpul Renasterii italiene, cel mai renumit personaj a fost Signora Toffana, care a scos pe piata o gama de pulbere de fata pe baza de arsenic, consumata doar de oamenii instariti avand un pret foarte mare. Creatoarea produsului arecomandat folosirea produsului numai in preajma sotilor, si acest lucru a dus la moartea a peste 600 de cupluri si executarea sa.
Primul rimel a aparut in anul 1910 si a fost creat de T.L. Williams si apurtat numele surorii lui Mabel, astazi Maybelline. Patru ani mai tarziu firma MaxFactor lanseaza pe piata un nou rimel care revolutioneaza in industria machiajului hollywoodian. Tot in acesta perioada afost inventata caseta cu pudra, oglinda si puf pare putea fi folosita pentru retusuri si nu lipsea din recuzita femeilor.
George Burchette, supranumit "Doctor Beauty" a incercat o metoda de a da o culoare permanenta buzelor prin tatuare, metoda care nu a avut succesul scontat.
Aparitia cremei Nivea, in Germania, a dus la stoparea insertiilor cu parafina facute pentru indepartarea ridurilor.
In Epoca Contemporana s-a produs schimbarea nuantei tenului, de la alb la tenul usor bronzat, nuanta ce a fost inspirata de vedetele anilor 20-30. Modificari majore au suferit si sprancelele care se radeau in totalitate si apoi erau redesenate. Pleoapele se machiau in totalitate cu fard cremos, iar buzele se rujau strident pentru a conferi volum.
Indiferent de perioada de timp, oamenii au fost interesati sa arate cat mai bine, chiar daca de multe ori acestia si-au pus sanatatea si chiar viata in pericol.
