In cele ce urmeaza intram in atmosfera uneia dintre cele mai celebre batalii ale istoriei. Descoperim impreuna cum a fost posbil ca o armata formata din 600.000 de oameni sa fie zdrobita de numai 40.000 de oameni, in ceea ce avea sa fie Batalia de la Issos.
Faimoasa confruntare a avut loc in anul 333 i.Hr, atunci cand Darius al III-lea (380 i.Hr - 330 i.Hr),” Rege al Regilor”, marele conducator al Imperiului Persan, isi conduce numeroasa armata cu scopul de a strivi, un “nimeni” indraznet si enervant venit dintr-o tara micuta, care avea tupeul sa “agite apele”in marele sau imperiu. Sigura problema a lui Darius a fost ca acest “nimeni”era regele Macedoniei, Alexandru cel Mare (356 i.Hr -323 i.Hr) .
Scopul cu care Alexandru al Macedoniei a patruns pe teritoriul IMperiului Persan, era acela de a-l cuceri, atras de bogatiile teritoriului si urmandu-si planul de extindere al Imperiului Macedonean. Astfel in luna noiembrie armata sa ajunge in sudul Anatoliei manata de entuziasmul, curajul si ambitiile lui Alexandru, de cucerire.
Avand o armata extrem de numeroasa si greu de aprovizionat, Darius al IIIl-ea planuia o campanile scurta de alungare a inamicului. Avantajul numeric, dar si cel teritorial il faceau pe regele Persan sa se gandeasca ca aceasta va fi una dintre cele mai facile batalii pe care le-a purtat, mai mult decat atat, pana atunci nici o oaste condusa de un rege persan nu fusese invinsa vreodata.
Darius face prima mutare si ataca trufas armata inamica intr-o vale ingusta, folosindu-se de cavalerie pentru aceasta prima ofensiva. Geniul militar al lui Alexandru cel Mare, dar si vitejia armatei condusa de el aveaua sa administreze o lovitura puternica oastei persane. Astfel armata de macedoneni se deschide la comanda lui Alexandru, si prinde ca intr-un cleste cavaleria persana formata din aproximativ 80.000 de oameni. Urmeaza un atac puternic si rapid pe flancul persan. Numeroasa oaste a lui Darius este decimata si intimidata de aceaste mutari, singura solutie ramasa este sa paraseasca intr-un timp cat mai scurt locul bataliei, si sa abandoneze lupta.
Insusi marele Darius este nevoit sa recurga la o fuga rusinoasa, lansundu-si in urma nu numai o buna parte a armatei dezorientata si inspaimantata, dar si propria mama, sotia si cele trei fiice, care il insotisera in lupta pentru a vedea cum regele persan isi invinge neinsemnatii adversari macedoneni.
Alexandru, insotit de cativa oameni il urmareste pe Darius in incercarea de a-l captura, dar nu reusesc sa il ajunga. Pe langa soldatii persani capturati, o avere substantiala, bunuri, echipamente de razboi si arme au intrat in posesia oastei macedonene, in urma infrangerii suferite de Imperiul Persan.
Doi ani mai tarziu, Alexandru cel Mare il invinge inca o data pe Darius al III-lea , care recurge la aceeasi metoda pentru a scapa, fuga. Regele persan moare in cele din urma, fiind ucis chiar de apropiati ai sai. In urma acestor evenimente Alexandru cel Mare este proclamat rege al Asiei si mostenitor de drept al Imperiului Persan.
Asadar, Batalia de la Issos din anul 333 i.Hr, a fost decisiva si a marcat inceputul declinului marelui Imperiu Persan, ceea ce parea de neimaginat pana atunci.