Curentele literare se succed de la un secol la altul, unul in continuarea celuilalt sau ca reactie unul impotriva celui precedent. Iluminismul se incadreaza clar in prima situatie, aceea de a continua si de a dezvolta ideile curentului anterior, directiile umanismului.
Dupa cum mentionam in cursul care trateaza umanismul, aceasta miscare socio-culturala a semnificat abolirea fanatismului, a dogmatismului religios si a regimului impus de Inchizitie. In continurea acestuia a aparut Iluminismul, curent literar al secolelor XVII-XVIII, care promova crearea unei societati "rationale", prin raspandirea culturii. Prin iluminism, ca si prin umanism, s-a dorit inlaturarea dogmelor religioase, fiind o miscare cu caracter laic, anticlerical.
Iluministii precum J. Swift, Montesquieu, Voltaire, D. Diderot, J.J. Ruseau, G.E. Lessing, S. Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior, I. Budai-Deleanu, Dinicu Golescu pun un accent deosebit pe cunoasterea stiintifica, militand pentru emanciparea poporului prin cultura. Aceasta miscare socio-culturala promoveaza rationalismul si raspandirea culturii prin scoli si prin lucrari de popularizare.
Conceptiile iluministe in domeniul social si politic au influentat Revolutia Franceza, care s-a datorat in mare parte ideilor lui Voltaire si J. J. Ruseau. Asadar, dincolo de implicatiile literare, ideile iluministe au format un intreg mecanism social-politic.
In Germania, bazele Iluminismului sunt puse de Kant.
Teme si motive iluministe: "monarhul luminat", "contractul social", emanciparea poporului prin cultura.
Iluminismul, intre literatura si politica
Iluminismul s-a manifestat cu intarziere in cultura romana din cauza dominatiei straine si feudalismului autohton. Acest curent literar a putut fi observat indeosebi in Transilvania, unde burghezia era mai dezvoltata, fiind initial strict legat de interesele nationale.
Aici, Scoala Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania, a luat nastere ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-politica conform actului "Unio trium nationum" (1437).
In acest context, Iluminismul poate fi considerat mai degraba un demers politic, sintetizat in memoriul din 1791, "Supplex libellus valachorum Transsilvaniae", trimis imparatului Leopold II, prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune egala in drepturi cu celelalte ce formau Imperiului Habsburgic.
Inspirandu-se din ideile Iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene au militat pentru egalitate si libertate, pentru suveranitatea a poporului, in baza ideii de drept national si de contract social.
Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este reprezentata de operele istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu. Toate aceste patru personalitati, savanti de talie europeana si poligloti, au facut studii teologice, filozofice si de drept canonic la Roma si Viena.
Scoala Ardeleana. Directii fundamentale:
Directie socio-culturala. Este in stransa legatura cu motorul miscarii iluministe europene, aceea de emancipare a oamenilor prin cultura si educatie. Cu aceasta ocazie, are loc dezvoltarea si organizarea invatamantului in limba romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de scoli. Este momentul primelor manuale scolare tiparite, a cartilor de popularizare stiintifica, a calendarelor si cartilor populare.
Directie erudita. Cuprinde numeroasele tratate de istorie si filologie. Cele mai importante sunt: "Istoria si lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar etimologic al limbii romane.
Aceste initiative au pornit de la ideea restabilirii adevarului despre originea romanilor prin aducerea de argumente istorice, filologice si demografice privind caracterul latin al limbii si poporului roman, continuitatea si unitatea sa etnica. Astfel s-au pus bazele lingvisticii romanesti prin fixarea normelor gramaticale ale limbii, imbogatirea vocabularului cu neologisme luate din limbile romanice.
Mostenirile lasate de reprezentantii Scolii Ardelene au contribuit semnificativ la formarea limbii romane, la recunoasterea originilor si a drepturilor, insa nu pot fi considerate opere literare, cum nici autorii, ilustri filologi si istorici, nu pot fi numiti scriitori. Ceea ce nu le putem nega insa este marele merit de a fi creat un mediu propice literaturii.
Asadar, startul unei literaturi autohtone fascinante a avut loc multumita Scolii Ardelene si a coincis cu momentul in care Ion Budai-Deleanu, cel dintai mare poet roman de talie europeana, a creat "Tiganiada", o epopee eroicomica, prima demonstratie de valoare a posibilitatilor poetice ale limbii romane.
