cursuri cursuri cursuri cursuri cursuri cursuri
cursuri
cursuri
cursuri
Cursuri    Tutoriale    Teste    Jocuri
 
 
cursuri Am uitat utilizatorul cursuri Am uitat parola
cursuri online Cursuri online
Cursuri online gratuite
cursuri online Tutoriale
Cum sa faci orice
cursuri online Teste online
Testeaza-ti cunostintele
cursuri online Revista
Aboneaza-te gratuit
cursuri online Jocuri
Jocuri educative
cursuri online Inregistreaza-te
Intra in comunitate
eCursuri » Cursuri online » eScoala » Literatura pe intelesul tuturor » Lectia 4
Romantismul, reverie si simtire
26846 afisari
Romantismul, aparut ca reactie impotriva dogmelor si restrictiilor clasicismului, este o miscare literara si artistica, ce a aparut in Europa la sfarsitul secolului al XVIII-Iea si inceputul secolului al XIX-Iea. Directiile acestui curent literare a avut influente puternice si in filozofie, istorie, drept, lingvistica, economie politica etc.

Este unul dintre cele mai importante si mai complexe curente literare, aceste noi framantari luand nastere initial in Anglia, de unde s-a extins in Germania si Franta, apoi in intreaga Europa. Romantismul este antidotul rigorii clasicilor, dogmatismului estetic, ratiunii reci si conventionalului. Acest curent literar a reprezentat pentru scriitori momentul in care au dat frau liber imaginatiei, fiind cunoscut in literatura universala ca un promotor al manifestarii fanteziei si exprimari sentimentelor, al originalitatii, spontaneitatii si sinceritatii emotionale. Libertatea de expresie, dincolo de canoanele clasicilor, este unul din factorii cheie ai acestei miscari literar-artistice.

Cel care a teoretizat romantismul european este considerat Victor Hugo, acesta trasand si identificand directiile si trasaturile acestui curent cultural in programul-manifest "Prefata" de la drama "Cromwell" (1827).

Elemente definitorii ale romantismului

  • negarea normelor de compozitie specifice clasicilor

  • introducerea unor noi categorii estetice: uratul, grotescul fantasticul, macabrul, pitorescul, feericul

  • introducerea unor specii literare iesite din comun: drama romantica, meditatia, poemul filozofic, nuvela istorica

  • cultiva fantezia, reveria, sensibilitatea, in detrimentul ratiunii reci si implacabile

  • puternice influente folclorice, elementele de traditie fiind motive si simboluri in operele literare romantice

  • predispozitie pentru evadarea din cotidian, din lumea reala prin intermediul visului, intr-un cadru nocturn; elementele cadrului nocturn devin motive romantice: luna, stelele

  • natura, o sursa de inspiratie nesecata, este conturata in pasteluri; totodata natura este un mediu propice meditatiei, al dialogului interior; motive: vegetale (flori, tei, salcam) acvatice (marea, lacul)

  • sunt prezentate angoase sufletesti, iubiri mistuitoare, pasiuni inflacarate, fantezii debordante, exemple clare ale suprematiei subiectivismului si a eului personal

  • personajele sunt exceptionale, in situatii exceptionale, iesite din comun: geniul singuratic, neinteles de umanitate

  • timpul si spatiul, motive in meditatia romantica, este o conceptie preluata din lucrarile filosofilor idealisti; tema genezei si infinitul timpului si al spatiului

  • spre deosebire de clasicism, care condamna limbajul popular, socotind unele cuvinte inestetice si vulgare, romantismul face apel la cuvinte si expresii populare, la arhaisme, a regionalisme, specifice oralitatii

  • procedeele artistice sunt complexe si variate, specifica acestui curent literar fiind antiteza. Personajele sunt prezentate in antiteza, planurile, ideile, situatiile de asemenea

  • genurile si speciile literare respectate riguros de clasicism, in romantism fuzioneaza: lirismul este introdus in epic si dramatic, comicul face casa buna cu tragicul; in aceeasi poezie lirica pot fi identificate elemente de oda, imn, meditatie, satira sau pastel
Reprezentantii romantismului in literatura universala sunt: Byron, Kcats, Shelley, Shakespere - in Anglia, Novalis, Chamisso, Heine in Germania, Lamartine, V.Hugo, Al.Dumas - tatal, Stendhal in Franta, Puskin, Lermontov in Rusia.

Romantismul in literatura romana

Dupa cum era firesc, romantismul romanesc dezvaluie elemente specifice conditiilor sociale si politice ale vremii. Acest curent literar coexista alaturi de clasicism si realism. Initial, romantismul a aparut ca un stimulator al luptei pentru eliberare si al desteptarii constiintei nationale, specific operelor cunoscute ca fiind pasoptiste.

Asadar, in evolutia romantismului autohton, se pot distinge mai multe etape. Intr-o prima etapa, preromantica, Vasile Carlova, Heliade Radulescu sau Gh. Asachi prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de un trecut eroic care este un exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul si meditatia primeaza.

O a doua etapa, perioada pasoptistilor, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si vizionara, de evocare istorica si ii are ca reprezentanti pe Balcescu, Bolintineanu, Alexandrescu, Russo, Kogalniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu.

In cea de-a treia etapa, are loc maturizarea estetica a romantismului. Totodata, se observa o reactie critica si pamfletara fata de societate, pesimiste, chiar de refugiu in natura si mitologie, asa cum se manifesta la ultimul mare romantic european, Mihai Eminescu.

Eminescu, esenta romantismului

Am ales operele lui Eminescu pentru ca prezinta ca nimeni altul directiile romantice. In operele sale putem observa cateva mari mari teme romantice: istoria (o modalitate de evaziune intr-o perioada ideala, vezi "Scrisoarea III"), timpul (uneori legat de tema istoriei, pretext pentru meditatii si angoase sufletesti, personajul se reporteaza la relativitatea timpului, vezi "Scrisoarea I", "Memento Mori"), natura (ca o alta modalitate de evadare; exista o natura interioara si una exterioara, "Scrisoarea I", "Lacul"), iubirea (mistuitoare, prezentata in legatura cu natura, vezi "Sara pe deal", "Lacul", "Pe langa plopii fara sot") si omul de geniu (acel suflet superior gloatei, dar care este un nefericit si un neinteles, vezi "Sarmanul Dionis", "Scrisoarea I").

Nasterea si stingerea universului, ca un fenomen singular, este una din ideile principale ale romantismului eminescian, fiind tratate in opere precum "Scrisoarea I", "Luceafarul", "Rugaciunea unui dac". Viziunea cosmogonica eminesciana capata proportiile gigantice ale spatiului si ale timpului universal si este prezentata in antiteza cu fiinta umana derizorie, muritoare.

Poemul reprezentativ pentru aceasta tema este "Scrisoarea I" (1881). In aceasta opera literara are loc o cosmogonie pe marginea careia iau nastere doua meditatii: una pe tema destinului uman si cealalta pe tema soartei geniului neinteles de ceilalti.

Prima secventa a textului (versurile 1-28) prezinta un cadru nocturn romantic, in care lumina misterioasa a lunii se revarsa peste individ, subliniind caracterul implacabil al timpului si perisabilitatea omului, fie el rege sau cersetor: "Deopotriva-i stapaneste raza ta si geniul mortii".

Nimeni nu se poate salva de efemeritatea timpului, de finalul unui destin implacabil: geniul traieste tragedia unei minti uriase incatusate de timpul prea scurt al unei vieti de om, Universul va pieri candva, peste "mii de veacuri" iar Timpul insusi se va transforma in "vesnicie moarta".

In versurile 29-38, apare imaginea "batranului dascal", a geniului. Portretul este realizat in antiteza intre infatisarea umila si mintea uriasa a savantului, intre sfera inalta a ideilor si micimea lumii contemporane. Nefericirea acestui personaj exceptional este inca un motiv romantic.

Episodul cosmogonic este proiectat in versurile 39-86 si cuprinde mai multe teme si motive romantice: apare viziunea mitologica asupra facerii lumii: "La-nceput, pe cand fiinta nu era, nici nefiinta". Totodata, se remarca viziunea gigantica a cosmosului.

Intre episodul nasterii lumii si cel al extinctiei apare un scurt episod care trateaza efemeritatea, micimea oamenilor, care sunt vazuti ca muste "de-o zi". Zadarnicia, ca tema esentiala, apare si in alte opere al lui Eminescu precum "Imparat si proletar" si "Memento mori".

Asadar, nu exista niciun dubiu asupra caracterului romantic al surselor de inspiratie, al temelor, al motivelor si al ideilor eminesciene, Mihai Eminescu fiind cel mai reprezentativ scriitor romantic al literaturii romane.
« Clasicismul, primatul ratiunii asupra sentimentului Realismul, obiectivitate si omniscienta »
4 comentarii
Ana1 12 februarie 2012, 15:03 1
Scrie aici comentariul tau
  -1    Raspunde
Ana1 12 februarie 2012, 15:04 2
f interesant dar si noi romanii avem valorile nostre p care ar trebui sa l dam exemple,nu neaparat cred ca snt ex numai d afara
  2    Raspunde
Bulzelena 27 iulie 2012, 12:52 3
As dori sa dati mai multe exemple.
  1    Raspunde
CAMELIADRUGA 28 mai 2013, 19:15 4
Este foarte util acest site atat pentru elevi cat si pentru profesori.Un singur sfat pentru utilizatori :NU va mai bateti joc de limba romana cu aceste prescurtari,VA ROG !
  0    Raspunde
Adauga comentariu

Pentru a adauga comentarii trebuie sa fii membru eCursuri.ro

Intra in contul tau sau inregistreaza-te GRATUIT (dreapta sus)
Publicitate
Cuprinsul cursului
1. Amprenta umanismului asupra literaturii romane
2. Iluminismul si Scoala Ardeleana
3. Clasicismul, primatul ratiunii asupra sentimentului
4. Romantismul, reverie si simtire
5. Realismul, obiectivitate si omniscienta
6. Naturalismul, un realism exacerbat
7. Parnasianismul, geografie lirica si vers studiat
8. Simbolismul: Corepondente, sinestezii si muzica
9. Expresionismul, aspiratia eului spre absolut
10. Modernismul, directii
Cursuri noi Top cursuri
Curs de legislatie rutiera

7 lectii online
Excel prin exemple

10 lectii online
Windows XP prin exemple

10 lectii online
Infiintarea unei firme

6 lectii online
Gramatica limbii engleze

27 lectii online
Introducere in e-Business

25 lectii online
Curs de Machiaj

13 lectii online
Curs de Fashion

17 lectii online
Curs de Barman

10 lectii online
HTML pe intelesul tuturor

11 lectii online
cursuri
Copyright © 2005-2011 - eCursuri.ro - toate drepturile rezervate - E-mail: contact@ecursuri.ro Cursuri și certificări GDPR