Bauturile in amestec au fost consumate inca de la inceputul civilizatiei. Se pare ca primul cocktail, facut din suc de lamaie si piper, era foarte apreciat ca aperitiv in secolul al II-lea, la curtea lui Caesar Commodus. Romanii erau mari consumatori de bauturi aperitive in amestec, realizate din vin si diverse plante aromatice.
Prima publicatie de profil dateaza din decolul al XVII-lea si apartine Companiei Distileriilor din Londra. Aceasta contine o serie de retete de cocktail-uri, multe dintre ele fiind recomandate ca leacuri pentru diverse afectiuni.
Oficial, primul cocktail se pare ca a fost preparat de Antoine Amedee Peychaud, creatorul brandului Peychaud Bitters. Bautura se chema Sezarac, iar acest obisnuia sa isi invite prietenii pentru a servi bauturi preparate in "coquetuer" (un fel de bol).
Termenul de "cocktail", asa cum il cunoaste in zilele noastre, a fost folosit pentru prima data de barmanii americani la inceputul anului 1920. Exista multa controverse cu privire la originea cuvantului "cocktail". Cea mai cunoscuta varianta este aceea a imbinarii cuvantului frantuzesc "coq" (cocos) si cel englezesc "tail" (coada), ce fac referire la varietatea de culori a bauturii sau a decorarii cu pene de cocos sau elemente decorative asemanatoare.
Cocktail-urile erau la inceput bauturi in amestec, servite mai putin in baruri, si mai ales la evenimente sportive sau picnicuri. Prohibitia alcoolului din anii '20 a dus la epoca de glorie a cocktail-urilor. Atunci publicul din SUA s-a orientat catre consumul de bauturi slab alcoolizate. Alcool era foarte greu de gasit si era de o calitate foarte proasta. Barmanii de atunci au gasit reteta succesului prin intermediul amestecului bauturilor cu alte ingrediente, precum fructele, legumele, gheata, sucurile, etc. In a doua jumatate a secolului prepararea bauturilor in amestec a devenit o preocupare si pentru europeni. Cocktail-ul a devenit popular in Europa prima oara in zonele frecventate de turisti. Prepararea cocktail-urilor a devenit o alternativa populara pentru consumul de bauturi alcoolice si o metoda eficienta de comercializare a alcoolului in perioada verii.
Primele baruri au aparut in SUA la jumatatea secolului XIX, fiind formate numai dintr-o tejghea, prevazuta cu o bara care sa tina clientii la distanta. Aceasta reprezenta o bariera intre barman (carciumar), si clienti, de unde si termenul de "bar". In aceste prime localuri aparute, nu exitau scaune sau mese. Clientii serveau bauturile in picioare, cumparau tutun si plecau repede. La inceput se servea numai vin si bere, apoi, dupa descoperirea metodei distilarii, in baruri au inceput sa fie vandute si alte sortimente de baturi, precum gin, rom sau whisky. Aparitia barului a permis dezvoltarea unor noi forme de comert si comunicare. Acesta era un loc de intalnirea al enoriasilor si comerciantilor colonisti.
In anii 1920 - 1930 in marile orase americane, barurile au devenit parte componenta a hotelurilor, iar la sfarsitul secolului XIX aceasta forma de bar a patruns si in Europa. Primul cocktail-bar a fost deschis la Londra la inceputul secolului XX.
In Romania barurile si bauturile in amestec s-au dezvoltat la sfarsitul secolului XIX, inceputul secolului XX, cand in Bucuresti functionau cateva localuri celebre, unele cu profil traditional, altele mai selecte, care imbinau bucutaria romaneasca cu cea internationala, alaturi de o gama larga de bauturi. Pe langa aceste localuri se gaseau numeroase cafenele, cabarete, baruri de noapte, gradini de teatru, restaurante, carciumi si bodegi.
In prezent, specializarea barurilor a atins un nivel foarte ridicat, acestea functionand sub diverse forme si denumiri. Barul american este un punct de atractie pentru scaunele inalte si atmosfera intima, adresata unei clientele selecte. Un alt tip de bar foarte interesant este cel tropical, amenajat pe plajele din Brazila, Cuba, Caraibe sau Asia Orientala. Bauturile servite in astfel de localuri sunt bazate pe combinatii exotice intre rom, tequila si sucuri de fructe tropicale.
